ICCJ. Decizia nr. 1286/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1286/2006
Dosar nr. 3977/2005
nr. 16277/1/2005
Şedinţa publică din 13 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 iunie 2005, reclamanta H.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, anularea hotărârii nr. 718 din 11 martie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, ca soţie supravieţuitoare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în perioada octombrie 1944 - 24 decembrie 1944, soţul său, în prezent decedat, H.T., împreună cu alţi cetăţeni de naţionalitate maghiară şi germană, au fost supuşi la muncă forţată în detaşamente de muncă la Roşiori de Vede.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 209 din 2 septembrie 2005, aşa cum a fost rectificată prin încheierea din Camera de consiliu de la 10 noiembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1944 - 24 decembrie 1944.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999 şi cu declaraţiile autentice ale martorilor H.M. şi D.G., din care rezultă realitatea susţinerilor reclamantei privind obligarea soţului defunct al acesteia la muncă forţată şi caracterul abuziv al acestei măsuri.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că intimata nu este îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii în calitate de soţie supravieţuitoare, întrucât, în luna octombrie 1944, când aceasta susţine că soţul său a fost transportat în detaşamente de muncă forţată din motive etnice, potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 1627/1944, au fost abrogate toate legile cu caracter discriminatoriu care vizau persecuţii.
S-a mai arătat că intimata-reclamantă nu a depus nici un înscris doveditor, din care să rezulte că defunctul său soţ a suferit persecuţii etnice, acesta desfăşurând muncă obligatorie retribuită, şi nu muncă forţată.
Recursul se va admite, în sensul şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuţia părţilor, orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii şi să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depăşească obiectul cererii deduse judecăţii.
În ceea ce priveşte cauza dedusă judecăţii, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către intimata-reclamantă nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate; înscrisurile depuse şi declaraţia martorilor nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.
Potrivit art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, făcând parte din detaşamente de muncă forţată.
Pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor legale mai sus invocate şi pentru a vedea, astfel, dacă recurenta este îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii, în calitate de soţie supravieţuitoare, trebuia determinată fără echivoc existenţa formaţiunilor de muncă forţată în zona Roşiori de Vede, în perioada octombrie - decembrie 1944 şi împrejurarea că martorii, a căror declaraţie a fost administrată în cauză, sunt ei înşişi beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000.
Prin urmare, pentru stabilirea exactă a adevărului, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 313 teza I C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru suplimentarea probatoriului, prin obţinerea de relaţii de la Arhivele Naţionale, privind existenţa formaţiunilor de muncă forţată în zona Roşiori de Vede, în perioada octombrie - decembrie 1944 şi prin administrarea de dovezi din care să reiasă că martorii, a căror declaraţie a fost depusă în cauză, sunt ei înşişi beneficiari ai prevederilor art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva sentinţei civile nr. 209 din 2 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1284/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1288/2006. Contencios → |
|---|
