ICCJ. Decizia nr. 1311/2006. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1311/2006
Dosar nr. 1173/2005
nr. 5102/1/2005
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. nr. 90 din 4 martie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului Z.C., prin care solicita obligarea pârâţilor A.N., V.C., P.L., A.G., D.L.M., F.M., M.Z., P.E., V.L., R.T., S.D., S.A., S.T., S.S., R.I., R.G., O.A., G.M., V.A., I.I., S.R.I., C.N.S.A.S. şi Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata despăgubirilor pentru daune morale şi materiale, în valoare de 13.782.000.000 lei.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamantul Z.C., susţinând că este netemeinică şi nelegală.
Analizând cauza, în raport cu precizarea formulată de reclamant la termenul din 21 ianuarie 2005, în dosarul nr. 1756/A/2004 al Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi reconfirmată în recurs, prin care se arată că obiectul cererii îl constituie obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor pentru daune morale şi materiale, în valoare de 13.782.000.000 lei şi, respectiv, 10.000.000 lei, Înalta Curte va admite recursul, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public". Potrivit aceluiaşi articol, „Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept" [alin. (2)], precum şi „Persoana vătămată în drepturile sale sau în interesele sale legitime, prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale" [alin. (7)].
De asemenea, referindu-se la obiectul acţiunii în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, la art. 8, că „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii" [alin. (1)], iar „Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ" [alin. (2)].
Totodată, potrivit art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate".
Cum nu vizează un act administrativ sau nesoluţionarea în termenul legal ori refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, o ordonanţă sau dispoziţii dintr-o ordonanţă a Guvernului, considerate neconstituţionale, ori un contract administrativ, rezultă că cererea reclamantului,– astfel cum a fost precizată în faţa Curţii de Apel Craiova, dar şi în faţa instanţei de recurs, nu este de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Cererea reclamantului, care solicită obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor pentru daune morale şi materiale în cuantumul menţionat, reprezintă evident o acţiune civilă în pretenţii al cărei temei, chiar neprecizat, îl constituie prevederile art. 998-1000 C. civ.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 1. lit. b) C. proc. civ., care atribuie tribunalelor, ca instanţe de fond, competenţa de judecată a cererilor în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze sentinţa atacată şi să trimită cauza, spre competentă soluţionare, în fond,la Tribunalul Olt, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Z.C. împotriva sentinţei civile nr. 90 din 4 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, în fond, la Tribunalul Olt, secţia civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1301/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1316/2006. Contencios. Recurs la declinare de... → |
|---|
