ICCJ. Decizia nr. 1316/2006. Contencios. Recurs la declinare de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1316/2006
Dosar nr. 3430/2005
nr. 14097/1/2005
Şedinţa publică din 18 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 10 iunie 2005, reclamanţii S.E. şi R.A.T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Caraş-Severin, obligarea acestora la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor de serviciu pe care reclamanţii le deţin cu chirie, la un preţ ce va fi stabilit prin expertiză, sub sancţiunea plăţii unor penalităţi pe zile de întârziere, conform dispoziţiilor art. 18 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În susţinerea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt titularii contractelor de închiriere nr. 131 şi, respectiv, nr. 130 din 3 februarie 2005, având ca obiect apartamentele de serviciu în care locuiesc şi că, în baza art. 1 şi 2 din Legea nr. 579/2004, au formulat cereri pentru cumpărarea acestor imobile, aflate în administrarea Tribunalului Caraş-Severin, cereri cu privire la care, prin adresa nr. 420/C din 17 mai 2005, li s-a comunicat că, urmare a abrogării legii sus-menţionate, „se sistează orice activitate privind întocmirea documentaţiei pentru vânzarea apartamentelor de serviciu".
Prin sentinţa civilă nr. 286 din 12 octombrie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declinat competenţa materială pentru soluţionarea acţiunii formulate de reclamanţi, în favoarea Judecătoriei Reşiţa, reţinând, în esenţă, că, fiind vorba de o cerere de obligare la încheierea unui act civil, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1 C. proc. civ.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs, reclamanţii S.E. şi R.A.T., susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât cererea formulată de aceştia vizează refuzul autorităţilor publice pârâte de a soluţiona în mod favorabil cererea de vânzare a locuinţelor de serviciu, competenţa de judecată aparţinând, aşadar, Curţii de Apel Timişoara.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Într-adevăr, acţiunea reclamanţilor, având ca obiect obligarea pârâţilor la încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare a apartamentelor de serviciu, se întemeiază pe dispoziţiile Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiţiei de a vinde locuinţele de serviciu pe care le are în administrare.
În cuprinsul Legii nr. 579/2004 nu se regăsesc, însă, norme de procedură care să atribuie instanţei de contencios administrativ, competenţa de a judeca litigiile ivite în aplicarea acestui act normativ.
Cum cererea reclamanţilor nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, iar actul la a cărui încheiere se solicită a fi obligaţi pârâţii, nu se circumscrie condiţiilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, devine aplicabilă regula prevăzută de art. 1 C. proc. civ., care atribuie judecătoriilor, ca instanţe de fond, competenţa de judecată a tuturor cererilor.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.E. şi R.A.T., împotriva sentinţei civile nr. 286 din 12 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1311/2006. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1321/2006. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
