ICCJ. Decizia nr. 1379/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 74/F din 7 iunie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamant în dosarul nr. 1101/2004 și cea din dosarul conexat nr. 122/2004, al Curții de Apel Brașov, a dispus anularea dispoziției de eliberare din funcția de șef serviciu la Poliția Rutieră Brașov, a obligat pârâtele să-i plătească reclamantului, suma de 1.500 Euro, cu titlu de daune morale și a respins restul daunelor morale solicitate până la suma de 100.000 Euro.
A respins celelalte cereri ale reclamantului cu privire la:
- anularea deciziei nr. 38438 din 3 septembrie 2004, emisă de Inspectoratul de Poliție al județului Brașov;
- constatarea nelegalității și netemeiniciei răspunsului dat de Ministerul Administrației și Internelor București, înregistrat sub nr. 27450 din 7 octombrie 2004;
- anularea deciziei nr. 365 din 3 septembrie 2004, a Inspectoratului de Poliție al județului Brașov;
- anularea dispoziției nr. S/322 a șefului Inspectoratului de Poliție al județului Brașov, în baza căruia s-a emis adresa nr. 365 din 3 septembrie 2004;
- anularea adresei nr. 431 din 10 septembrie 2004;
- reintegrarea reclamantului în funcția șef serviciu la Poliția Rutieră Brașov;
- obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a daunelor cominatorii în cuantum de 3.000.000 lei pe zi, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data punerii în executare.
A luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererilor de la petitele 4 și 8 din acțiune în dosarul nr. 1101/2004, respectiv petitele 7 și 11 din dosarul conexat cu privire la:
- obligarea pârâtelor la plata tuturor drepturilor salariale, începând cu data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective;
- cererea de suspendare a executării dispoziției atacate. S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, din analiza dispoziției nr. S/343 din 1 septembrie 2004, a Inspectoratului de Poliție al județului, Brașov atacată în ambele dosare de către reclamant, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, a constatat că, potrivit fișei de evaluare, reclamantul avea calificativ "foarte bine", ceea ce reprezintă aprecierea activității sale desfășurată în perioada 1 decembrie 2003 - 1 decembrie 2004, adică inclusiv perioada ianuarie - iulie 2004 supusă controlului organului superior, motiv pentru care a anulat dispoziția menționată anterior, ca netemeinică și nelegală.
Referitor la cererea de reintegrare a reclamantului în funcția avută, instanța de fond a apreciat că, această cerere nu poate fi admisă, atâta vreme, cât reclamantul a solicitat personal aprobarea concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, începând cu data de 29 septembrie 2004 și până la 14 iulie 2006 și că acțiunea reclamantului a fost introdusă în contencios la data de 15 octombrie 2005, în perioada în care acesta beneficia deja de prevederile O.U.G. nr. 93/2004, adică primea indemnizația pentru îngrijirea copilului.
Astfel, apreciază instanța de fond că pentru perioada 29 septembrie 2004 - 6 iulie 2006, raportul de serviciu al contestatorului a fost suspendat conform prevederilor art. 80 din Legea nr. 188/1999 și, totodată, reține că reclamantul a atacat dispoziția de eliberare din funcție, dar nu a atacat dispoziția nr. 480 din 28 septembrie 2004, a Inspectoratului de Poliție al județului Brașov, de acordare a concediului paternal, ci dimpotrivă, a recunoscut că încasează indemnizația prevăzută de lege, motiv pentru care s-a menținut această dispoziție, ea nefiind contestată de către reclamant.
Cu privire la adresele înregistrate sub nr. 27450 din 7 octombrie 2004 a Ministerului Administrației și Internelor, adresa nr. 38438 din 3 septembrie 2004, a Inspectoratului de Poliție al județului Brașov, adresa nr. 365 din 3 septembrie 2004, a Inspectoratului de Poliție al județului Brașov, dispoziția nr. 332 a șefului Inspectoratului de Poliție al județului Brașov, adresa nr. 431 din 10 septembrie 2004, instanța de fond a reținut că acestea nu au caracter de acte administrative, deoarece nu au produs efecte prin ele însele, fiind doar simple adrese de către pârâte, către reclamant.
Cu privire la daunele cominatorii solicitate, instanța de fond a apreciat că potrivit Legii nr. 29/1990, în vigoare la data nașterii raportului juridic dedus judecății, ele nu sunt prevăzute în lege și ca atare, nu pot fi acordate.
Cât privește petitul acțiunii, referitor la daunele morale pretinse, instanța a apreciat că, atât din lucrările dosarului, cât și din depozițiile martorilor audiați în cauză, este justificată numai suma de 1500 Euro, echivalentul în lei la data plății, acestea nejustificându-se în totalitate în cuantumul pretins de către reclamant.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Inspectoratul de Poliție al județului Brașov, Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, invocând dispozițiile art. 299,art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamantul ar fi fost sancționat disciplinar, deoarece eliberarea sa din funcția de șef al Serviciului de Poliție Rutieră din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Brașov a reprezentat o decizie managerială, astfel că nu era necesară cercetarea prealabilă la care se referă instanța de fond.
în legătură cu fondul cauzei, recurentele au susținut că, prin actul de control efectuat de către organul ierarhic superior, au fost stabilite deficiențe manageriale în activitatea reclamantului, astfel că decizia de eliberare din funcția de conducere nu a fost abuzivă.
Recursurile sunt întemeiate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în baza raportului comun al Direcției Poliției Rutiere și Corpului de Control din Inspectoratul General al Poliției Române, prin dispoziția nr. S/343 din 1 septembrie 2004, emisă de șeful Inspectoratului de Poliție al județului Brașov, intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția de șef al Serviciului Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Brașov și pus la dispoziția unității, cu toate drepturile salariale, mai puțin indemnizația de conducere.
Această măsură a fost dispusă în baza dispozițiilor art. 28 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, ale art. 120 alin. (1) lit. b) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, privind activitățile de management-resurse umane din unitățile ministerului, pentru faptul că, în perioada 1 - 4 iulie 2004, în timpul desfășurării raliului automobilistic al României, a luat măsuri organizatorice greșite în privința repartizării efectivelor de poliție rutieră și a mijloacelor logistice pe traseele stabilite de organizatori, cu efecte negative asupra bunei desfășurări a raliului.
Astfel fiind, în mod greșit a reținut instanța de fond că față de intimatul-reclamant ar fi fost aplicată o sancțiune disciplinară și că ar fi fost necesară efectuarea cercetării prealabile și consultarea Consiliului de disciplină.
într-adevăr, potrivit prevederilor art. 59 din Legea nr. 360/2002, sancțiunea disciplinară se aplică numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplină, dar sancțiunile disciplinare sunt cele enumerate la art. 58: avertismentul, mustrarea scrisă, reducerea salariului, amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare, retrogradarea din funcție, suspendarea din funcție și destituirea din funcția publică avută.
Or, în cauză, este necontestat că intimatul-reclamant a deținut funcția publică de conducere de șef de serviciu, în legătură cu exercitarea căreia nu i-a fost aplicată nici una din sancțiunile disciplinare enumerate limitativ de prevederile legale citate mai sus, ci s-a dispus eliberarea sa din acea funcție și punerea la dispoziția unității de poliție.
Că este așa, rezultă nu numai din interpretarea prevederilor legale de mai sus, dar și din evoluția ulterioară a carierei profesionale a intimatului-reclamant care, la 1 ianuarie 2005, a fost numit într-o altă funcție de conducere, iar la data de 13 martie 2006 a fost promovat într-un grad profesional superior, evenimente care nu s-ar fi putut produce dacă ar fi fost sancționat disciplinar.
în cauză, ca urmare a deficiențelor constatate de către organele de control în activitatea managerială a intimatului-reclamant, organul competent a luat o decizie managerială în scopul îmbunătățirii eficienței activității serviciului respectiv, oportunitatea luării acestei măsuri fiind exceptată de la controlul instanțelor judecătorești, dacă nu a fost luată în mod abuziv.
Or, din actele de control care au stat la baza dispoziției luate, a rezultat că deficiențele manageriale din activitatea intimatului-reclamant au fost reale, chiar dacă nu se poate reține caracterul abuziv al măsurilor organizatorice imputate, așa cum susțin autoritățile recurente.
Având în vedere aceste considerente, rezultă că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, astfel că recursul a fost admis, sentința atacată a fost casată și, pe fond, acțiunea a fost respinsă, actul administrativ contestat fiind legal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1377/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1376/2006. Contencios → |
|---|
