ICCJ. Decizia nr. 1368/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1368/2006
Dosar nr. 2916/2/2005
Şedinţa publică din 19 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 martie 2006, reclamanta Autoritatea pentru Străini a solicitat ca, în temeiul art. 93 alin. (5) din OUG nr. 194/2002, să se dispună prelungirea duratei de luare în custodie publică a pârâtului K.A., cetăţean sudanez.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că împotriva pârâtului s-a dispus măsura de returnare pentru şedere ilegală în România, dar măsura nu a fost executată în termen de 24 ore, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (2) din OUG nr. 194/2002 şi din acest motiv, cetăţeanul străin a fost luat în custodie publică, pentru o perioadă de 30 de zile, în baza Rezoluţiei nr. 560/II/5/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pârâtul a depus întâmpinare şi a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 194/2002, susţinând că sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, pentru că legea a fost aplicată retroactiv în cazul său, în condiţiile în care intrarea sa ilegală în România a avut loc în anul 2001.
Aceeaşi excepţie a fost invocată de pârât şi faţă de dispoziţiile art. 93 alin. (5) din OUG nr. 194/2002, cu motivarea că sunt încălcate prevederile art. 21, 24 şi 124 din Constituţie, pentru că se aduce atingere dreptului la apărare şi liberului acces la justiţie, precum şi independenţei justiţiei.
Prin încheierea pronunţată în Şedinţa publică din 15 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată de pârât, reţinând că dispoziţiile legale criticate nu sunt aplicabile în cauză şi au făcut obiectul controlului Curţii Constituţionale, fiind declarate constituţionale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, pârâtul şi a solicitat casarea încheierii, în baza art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în sensul admiterii cererii sale de sesizare a Curţii Constituţionale.
Recurentul a arătat că în speţă nu a existat una din cauzele de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţia dată acestei excepţii de instanţa de fond, este contrară prevederilor art. 29 alin. (6) teza I din Legea nr. 47/1992.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susţinut că excepţia invocată are legătură cu fondul pricinii şi instanţa de fond a considerat greşit că legea criticată nu este aplicabilă în cauză, precum şi faptul că au fost respinse contestaţiile sale împotriva măsurilor de returnare şi de luare în custodie publică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea atacată cu prezentul recurs, instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată şi a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul-pârât, constatând că este contrară prevederilor alin. (1) şi (3) din acelaşi text de lege.
Inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 194/2002, republicată şi aprobată prin Legea nr. 482/2004, este o consecinţă a obiectului cauzei, care vizează luarea în custodie publică a străinilor, ca act de executare a măsurii administrative de returnare dispusă împotriva lor şi neaplicată în termen de 24 ore.
Aceste prevederi legale, criticate de recurent pentru încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale mai favorabile, nu au incidenţă în cauză, ele referindu-se la măsura de returnare a străinilor, care nu este dedusă judecăţii prin cererea de prelungire a duratei de luare în custodie publică.
Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute expres de lege pentru sesizarea de neconstituţionalitate a fost corect constatată de instanţa de fond şi faţă de invocarea încălcării dispoziţiilor art. 93 alin. (5) din OUG nr. 194/2002, republicată şi aprobată prin Legea nr. 482/2004, întrucât recurentul a formulat critici cu privire la modul de aplicare a legii de către instanţele de judecată, ceea ce nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de K.A. împotriva încheierii din 15 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1351/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1370/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
