ICCJ. Decizia nr. 1372/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1372/2006
Dosar nr. 3981/2005
nr. 16293/1/2005
Şedinţa publică din 19 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 2 decembrie 2005, Autoritatea Naţională a Vămilor a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 1582 din 4 octombrie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ, solicitând modificarea sentinţei civile recurate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată şi menţinerea, ca legal şi temeinic, a actului administrativ atacat.
În motivarea recursului, recurenta a precizat că un prim motiv de recurs este acela că „instanţa a acordat, ceea ce nu s-a cerut".
Astfel, în cauză, s-a solicitat anularea Ordinului nr. 1684 din 15 iunie 2005, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, iar prin dispozitivul hotărârii recurate se anulează Ordinul nr. 1689 din 15 mai 2005.
Printr-un al II-lea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susţine că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Sub acest aspect, recurenta a precizat că la baza convingerii instanţei a stat faptul că drepturile funcţionarilor publici, membrii ai sindicatului reclamant, au fost vătămate prin includerea în componenţa comisiei de disciplină, a doi reprezentanţi ai Sindicatului U.
Recurenta a precizat că instanţa nu motivează în nici un fel cum a ajuns la această concluzie şi nu stabileşte în ce mod membrii sindicatului reclamant au fost vătămaţi prin actul administrativ dedus judecăţii.
S-a mai susţinut că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii. Sub acest aspect s-a precizat că, întrucât toţi membrii comisiei de disciplină, constituită la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor, în conformitate cu prevederile HG nr. 1210/2003, privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, au formulat cerere de renunţare la această calitate. S-a emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, un nou ordin, de constituire a comisiei de disciplină.
În aceste condiţii, prin Ordinul nr. 1684 din 15 iunie 2005 s-a constituit comisia de disciplină ce are în componenţă şi membrii ai Sindicatului Naţional Vamal U.
Recurenta a precizat că s-a considerat că Sindicatul Naţional Vamal U. are reprezentativitate la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor, având în vedere dispozitivul sentinţei civile nr. 2168 din 10 martie 2005, a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, prin care s-a constatat reprezentativitatea Sindicatului Naţional Vamal U., la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor, astfel încât ordinul este legal.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa civilă nr. 1582 din 4 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor şi s-a anulat Ordinul nr. 1684 din 15 iunie 2005, emis de pârâtă.
Instanţa a reţinut că prin Ordinul nr. 1684 din 15 iunie 2005 a fost constituită Comisia de disciplină din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, având în componenţa sa membrii ai Sindicatului Naţional Vamal U.
Potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în alcătuirea comisiei de disciplină trebuie să intre un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi de sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici.
În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, reprezentanţii vor fi desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică, această prevedere regăsindu-se şi în art. 5 alin. (3) din HG nr. 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
Prin sentinţa civilă nr. 2168 din 10 martie 2005, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a constatat reprezentativitatea Sindicatului Naţional Vamal U. la nivelul de unitate al Autorităţii Naţionale a Vămilor, în temeiul art. 17 alin. (1) lit. c) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Instanţa de fond a mai reţinut că „aceste prevederi legale reglementează, însă, numai condiţiile de reprezentativitate necesare pentru încheierea contractului colectiv de muncă şi nu pot fi extinse în domeniul funcţiei publice, reglementată diferit prin Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici (dreptul comun în materie) şi alte acte normative speciale".
Aşa fiind, instanţa reţinând că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că Sindicatul Vamal U. este reprezentativ, pentru funcţionarii publici din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, instanţa de fond a constatat că Ordinul nr. 1684 din 15 iunie 2005 a fost emis cu încălcarea art. 67 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 188/1999, conform căruia în acest caz reprezentanţii în comisia de disciplină ar fi trebuit desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel încât recursul declarat împotriva acesteia va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Actul administrativ atacat este abuziv, de natură a produce o vătămare a drepturilor funcţionarilor publici membrii ai Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor P.L.
Este de observat că nu se poate primi teza reclamantei că alcătuirea Comisiei de disciplină din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor este legală. Reprezentativitatea invocată de recurentă privind Sindicatul Naţional Vamal U., la nivelul de unitate, Autoritatea Naţională a Vămilor priveşte contractul colectiv de muncă (condiţiile de reprezentativitate fiind în legătură cu încheierea contractului colectiv de muncă).
Această reprezentativitate nu poate fi extinsă în domeniul funcţiei publice, întrucât, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în alcătuirea comisiei de disciplină trebuie să intre un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi de sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici.
În cauză, sindicatul nefiind reprezentativ pentru funcţionarii publici în cauză, reprezentanţii trebuie desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici, aşa cum indică art. 5 alin. (3) din HG nr. 1210/2003, privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
Cât priveşte primul motiv de recurs invocat, în sensul că „instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut", în sensul că s-a solicitat anularea Ordinului nr. 1684 din 15 iunie 2005, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, iar prin dispozitivul hotărârii recurate s-a anulat Ordinul nr. 1689 din 15 mai 2005, recursul este neîntemeiat.
Aşa cum rezultă din hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, ceea ce s-a anulat de instanţa de fond, a fost Ordinul nr. 1684 din 15 iunie 2005, privind constituirea comisiei de disciplină din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, deci susţinerea recurentei că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, este neîntemeiată.
Cel de-al II-lea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurentă, în sensul că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este, de asemenea, neîntemeiat, hotărârea atacată precizând atât motivele de fapt, cât şi de drept pe care şi-a întemeiat sentinţa.
Aşa fiind, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 1582 din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1370/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1388/2006. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
