ICCJ. Decizia nr. 1388/2006. Contencios. Recurs împotriva încheierii de şedinţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1388/2006
Dosar nr. 3880/2005
nr. 15892/1/2005
Şedinţa publică din 20 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta SC G.I. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru suspendarea executării şi anularea procesului-verbal de control din 30 septembrie 2003, anularea răspunsului negativ al celui de-al doilea pârât, prin omisiunea soluţionării contestaţiei formulate de reclamantă şi obligarea acestui pârât să soluţioneze contestaţia.
Prin sentinţa civilă nr. 214 din 4 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, faţă de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 29/1990.
Fiind astfel învestită, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin încheierea din 17 noiembrie 2005, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 şi art. 244 alin. (2) C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei.
Instanţa a avut în vedere plângerea formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală, a celor doi administratori ai societăţii reclamante - E.N.I. şi B.D., şi a apreciat că se impune suspendarea judecării cauzei.
În conformitate cu dispoziţiile art.2441 C. proc. civ. şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., împotriva încheierii din 17 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs, reclamanta SC G.I. SRL.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că măsura suspendării judecăţii este nelegală, deoarece odată cu pronunţarea Rezoluţiei din data de 10 octombrie 2005, prin care procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi administratori ai societăţii recurente, a încetat şi motivul de suspendare prevăzut de dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct.2 C. proc. civ. Formularea unei plângeri împotriva acestei rezoluţii nu are ca efect o suspendare a măsurii luate de procuror.
Recurenta a mai arătat că instanţa a făcut şi o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 244 alin. (2) C. proc. civ., acestea fiind aplicabile numai cazurilor de suspendare prevăzute de pct. 1 al alin. (1) al art. 244 C. proc. civ., respectiv „când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei judecăţi".
Întrucât în opinia recurentei, suspendarea este facultativă, s-a solicitat instanţei de recurs, să aprecieze asupra oportunităţii măsurii dispuse de Curtea de Apel Ploieşti.
În faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurenta a depus un înscris nou, şi anume, Ordonanţa din 21 noiembrie 2005, prin care Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondată, plângerea formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală a învinuiţilor E.N.I. şi B.D., dată de procuror în dosarul nr. 16/P/2004.
Având în vedere actul mai înainte menţionat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în mod evident, nu mai subzistă motivul de suspendare prevăzut de art. 244 pct. 2 C. proc. civ. şi că, deci, nu se mai justifică măsura suspendării judecăţii litigiului fiscal ce formează obiectul dosarului nr. 2065/2005 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În acest context, nu mai este oportună examinarea motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, cu privire la măsura dispusă în temeiul prevederilor procedurale arătate.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, încheierea din 17 noiembrie 2005 va fi casată, iar cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe, în vederea continuării judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC G.I. SRL Ploieşti împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează încheierea de şedinţă şi trimite cauza, spre continuarea judecăţii, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1372/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1409/2006. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
