ICCJ. Decizia nr. 1563/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1563/2006
Dosar nr. 33661/2/2005
Şedinţa publică din 3 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta S.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 15320/595 din 15 august 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea este nelegală, deoarece aceasta s-a născut, când părinţii săi erau refugiaţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2036 din 7 decembrie 2005, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 15320/595 din 15 august 2005, obligând pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 13 octombrie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, deşi reclamanta s-a născut la 3 octombrie 1943, la trei ani de la refugiu, aceasta are vocaţia de a fi beneficiara prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece legea nu face distincţie, iar regimul de strămutat al părinţilor a fost în măsură să o afecteze şi pe reclamantă, fiind nevoită să trăiască şi să suporte condiţiile de refugiu.
Împotriva hotărârii astfel pronunţate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că Legea nr. 189/2000 nu menţionează că ar putea beneficia de drepturile compensatorii instituite prin această lege, şi cei născuţi ulterior strămutării părinţilor, pe considerentul că au suferit privaţiuni, ca urmare a statutului de strămutat pe care părinţii l-au avut.
Recursul este nefondat.
Nu se contestă împrejurarea că părinţii reclamantei au fost strămutaţi, urmare a Tratatului de la Craiova, din comuna Uzungi-Orman, judeţul Durostor, în comuna Alexeni, judeţul Ialomiţa.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
În cauză, este incontestabil că părinţii reclamantei au fost strămutaţi ca urmare a Tratatului de la Craiova dintre România şi Bulgaria, iar reclamanta s-a născut la data de 3 octombrie 1943, după strămutarea părinţilor săi.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2036 din 7 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1559/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1565/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
