ICCJ. Decizia nr. 1394/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 23 iunie 2005, reclamantul B.I. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând obligarea pârâtului să transforme postul de referent clasa a III-a gradul superior, treapta 1, în referent de specialitate, clasa a II-a, gradul superior treapta 1, precum și la plata drepturilor salariale corespunzătoare noii încadrări profesionale, începând cu luna decembrie 2003, până la executarea hotărârii ce se va pronunța în sensul solicitat.
în motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că este absolvent al Școlii Militare de Ofițeri Activi ai Ministerului de Interne, cu durata de 3 ani, pe care a urmat-o în perioada 1 septembrie 1967 - 14 august 1970, iar în luna noiembrie 2003, după apariția Legii nr. 420/2003, prin care s-a aprobat O.G. nr. 28/2000, privind echivalarea studiilor absolvite în instituțiile militare de învățământ ale Ministerului de Interne, cu studiile din instituțiile civile de învățământ, s-a adresat Prefecturii județului Buzău și a solicitat reîncadrarea pe o funcție corespunzătoare studiilor echivalate.
Reclamantul a mai precizat că timp de 4 luni, Prefectura nu i-a dat nici un răspuns, iar la 10 martie 2003 a solicitat Ministerului Administrației și Internelor, reîncadrarea sa pe o nouă funcție, conform studiilor echivalate prin lege, anexând și dovezile pe care le-a depus la prefectură. Totodată, a arătat că Prefectura județului Buzău i-a răspuns verbal la toate solicitările, că se așteaptă modificarea funcției sale de către Ministerul Administrației și Internelor, dar nu este recunoscută perioada studiilor, pentru că nu a prezentat diplomă de absolvire.
Prefectura județului Buzău a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu primul capăt de cerere privind reîncadrarea reclamantului de la data pronunțării hotărârii judecătorești, iar nu de la data solicitată prin acțiune, întrucât nici până la data formulării întâmpinării, reclamantul nu a depus adeverința din care să rezulte cu certitudine că pentru promoția respectivă nu s-au eliberat diplome de absolvire. S-a solicitat și respingerea capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, arătând că nu are atribuții în sensul celor solicitate de reclamant, reîncadrarea sa fiind de competența exclusivă a conducătorului autorității sau instituției publice, în speță Prefectul județului Buzău. Același pârât a mai precizat că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege în sarcina sa și a răspuns solicitării reclamantului, prin eliberarea adeverințelor din care să rezulte că acesta a urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Securitate.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 148 din 24 octombrie 2005, a admis excepția formulată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor privind lipsa calității procesuale pasive și a respins acțiunea reclamantului cu privire la acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Totodată, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, față de pârâta Instituția Prefectului județului Buzău, pe care a obligat-o să transforme postul de referent clasa a III-a, gradul superior, treapta I, în referent de specialitate, clasa a II-a, grad superior, treapta I și să achite reclamantului, drepturile salariale corespunzătoare noii încadrării, începând cu 10 martie 2005, precum și suma de 4.250.000 lei (ROL) - 425 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 10 martie 2004, instituția prefectului, autoritatea competentă a soluționa cererea reclamantului, deși se afla în posesia tuturor actelor necesare pentru a se proceda la reîncadrarea reclamantului potrivit dispozițiilor Legii nr. 420/2003 , totuși nu a acționat conform legii, nici până la pronunțarea sentinței. Aceasta, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, prin întâmpinarea din 17 august 2005, pârâta a menționat că este de acord cu reîncadrarea reclamantului, dar numai de la data pronunțării hotărârii judecătorești.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Instituția Prefectului județului Buzău, invocând dispozițiile art. 299 - 308 C. proc. civ. și ale Legii nr. 340/2004.
în dezvoltarea criticii aduse soluției instanței de fond, fără o structurare a motivelor în sensul cerut de art. 3021_i 304 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că prin sentința atacată în mod greșit a fost obligată la plata retroactivă a drepturilor salariale corespunzătoare noii încadrări, întrucât nici până la data declarării recursului, intimatul-reclamant nu a depus adeverința solicitată, din care să rezulte cu certitudine că pentru promoția respectivă nu s-au eliberat diplome.
în aceste condiții, arată recurenta-pârâtă, deși îi revenea competența exclusivă privind aprobarea reîncadrării, nu se poate reține în sarcina sa, vreo culpă, pentru nesoluționarea cererii, întrucât nici una din adeverințele prezentate de intimatul-reclamant nu a fost de natură a clarifica situația acestuia.
Examinând cauza, în raport cu critica adusă soluției instanței de fond, cu probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, prin prisma dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este necontestat că potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 420/2003, studiile absolvite în instituțiile militare de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor pot fi echivalate cu studiile absolvite în instituțiile civile de învățământ potrivit anexei care face parte integrantă din ordonanță.
în cauză, din bogatul probatoriu administrat în cauză, rezultă că intimatul-reclamant a fost diligent în a-și apăra drepturile și mai mult, prin adeverința nr. 19009 din 3 martie 2004, Ministerul Administrației și Internelor - Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", chiar atestă susținerile acestuia, situație recunoscută chiar de recurenta-pârâtă.
Totuși, instituția prefectului, deși recunoaște că avea competența exclusivă privind aprobarea reîncadrării, la data de 10 martie 2004, a solicitat avizul Direcției Resurse Umane din cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în vederea reîncadrării acestuia, astfel cum rezultă din adresa nr. 2553/2004.
în aceste condiții, se constată că nesoluționarea cererii intimatului-reclamant a fost corect apreciată de instanța de fond, ca un refuz nejustificat care a fost corect sancționat cu obligațiile stabilite în sarcina recurentei-pârâte.
Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, iar critica formulată acesteia, nefondată, a fost respins recursul declarat în cauză, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., coroborate cu cele ale Legii contenciosului administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1381/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1377/2006. Contencios → |
|---|
