ICCJ. Decizia nr. 1410/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 6 octombrie 2005, la Tribunalul Călărași, reclamanta S.E. a chemat în judecată Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, solicitând anularea actului nr. CR 24271 din 12 septembrie 2005, emis de aceasta, să se constate că în perioada ianuarie 2000 - 31 martie 2001 inclusiv, i s-a reținut nelegal suma de 5.352.124 lei, cu titlu de contribuție C.A.S., de 7% și să fie obligată pârâta, la restituirea sumei respective, la care să se stabilească dobânda pentru perioada ianuarie 2000, până la executarea integrală a obligației, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că a solicitat pârâtei, să-i restituie suma reținută ilegal cu titlu de contribuție C.A.S. în perioada ianuarie 2000 - martie 2001 și că i s-a comunicat că i se poate restitui suma, numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Mai arată că Ordinul nr. 1899 din 22 decembrie 2004, emis de Ministerul Finanțelor Publice, oferă posibilitatea restituirii sumei plătite, ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, [art. 112 alin. (1) lit. d)], întrucât art. 99 alin. (1) și art. 141 din Legea nr. 92/1992 stabileau beneficiul gratuității asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, până la modificarea adusă prin Legea nr. 118/2001, prin care s-a introdus obligativitatea plății contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 736 din 4 noiembrie 2005, a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că aceasta este competentă conform dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., pe motiv că actul administrativ atacat este emis de o autoritate centrală.
La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 71 din 16 ianuarie 2006, a admis excepția de necompetență materială, declinându-și competența în favoarea Tribunalului Călărași și constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a înaintat dosarul, înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului. S-a reținut, în esență, că Tribunalul Călărași, ca instanță de contencios administrativ și fiscal, este competent a soluționa pricina, în baza dispozițiilor art. 154 și 155 din Legea nr. 19/2000.
înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a stabilit instanța competentă a soluționa pricina, în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei.
Astfel, conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind "taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de către tribunalele administrativ-fiscale", neavând relevanță dacă actele prin care se stabilesc astfel de datorii, sunt emise de autorități publice locale, județene sau centrale.
în cauză, răspunsul comunicat prin adresa nr. CR 24271, a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, privește nesoluționarea favorabilă a cererii reclamantei de restituire a contribuției C.A.S. de 7%, contribuție ce este sub valoarea de 5 miliarde lei.
Cum există o dispoziție legală specială, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport și cu prevederile art. 28 alin. (1) din aceeași lege, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 3 C. proc. civ.
Prin urmare, a fost trimisă pricina, spre competentă soluționare, ca instanță de fond, Tribunalului Călărași, ca instanță de contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1402/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1408/2006. Contencios → |
|---|
