ICCJ. Decizia nr. 1419/2006. Contencios

Decizii ICCJ 2006 (Contencios administrativ)

Prin acțiunea formulată la data de 26 septembrie 2005, reclamantul Z.G. a solicitat anularea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului, dispusă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Satu Mare, măsură menținută de Direcția Generală de Pașapoarte a Ministerul Administrației și Internelor.

în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că depășirea termenului de ședere în Franța s-a justificat prin aceea că soția și fiica sa locuiesc în Franța, iar fiica sa urmează tratamente medicale.

Prin sentința civilă nr. 295 din 7 noiembrie 2005, a Curții de Apel Oradea, acțiunea a fost respinsă, reținându-se că reclamantul a depășit nejustificat termenul legal de ședere în străinătate, motiv pentru care a fost returnat în România, de autoritățile franceze.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul, susținând că instanța nu a verificat motivele invocate, pentru care a rămas în Franța, peste termenul de 90 de zile, că depășirea termenului a fost justificată, astfel încât măsura luată de intimată trebuia anulată.

Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că sentința este legală și temeinică.

Se reține că recurentul a fost returnat din Franța, iar intimata, prin actul nr. 9532798 din 11 iulie 2005, a dispus suspendarea dreptului de folosire a pașaportului pe termen de un an, până la data de 4 iulie 2006, măsură menținută în urma contestației formulate de petent.

Apărarea reclamantului, în sensul că soția și fiica sa sunt în Franța, că este titularul unui contract de închiriere în Franța, pentru care plătește impozit, că fiica sa este elevă și efectuează tratamente medicale, nu justifică înlăturarea măsurii care a fost luată pe cea mai mică perioadă prevăzută de lege, conform art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997. Cât privește tratamentele medicale urmate de fiica sa, din actele depuse la dosar nu rezultă necesitatea prezenței recurentului în Franța (abces dentar, tuse).

Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare a sentinței, care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

← ICCJ. Decizia nr. 1425/2006. Contencios  ICCJ. Decizia nr. 1402/2006. contencios →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1419/2006. Contencios