ICCJ. Decizia nr. 1412/2006. Contencios
| Comentarii |
|
La data de 2 august 2004, în baza dispozițiilor art. 95 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 77/2002, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, C.N.A.S. a formulat întâmpinare împotriva pct. 2 lit. a) și b); pct. 35 alin. (2), alin. (5), pct.7 și pct. 8 lit. a), b) și h) din decizia nr. 27/A.I/2004, emisă de Secția de Control Financiar Ulterior - Divizia controlului gestionării fondurilor destinate asigurărilor sociale de stat, de sănătate, altor acțiuni de protecție socială și controlului instituțiilor publice autofinanțate, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 957 din 24 iunie 2005, Curtea de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, a respins excepția de necompetență materială a secției jurisdicționale, a admis întâmpinarea C.N.A.S. și a anulat pct. 7 și pct. 8 lit. a), b) și h) din decizia nr. 27/A.I/2004, emisă de președintele Secției de Control Financiar Ulterior.
Pentru a pronunța o astfel de decizie, Curtea de Conturi a reținut că este competentă să judece întâmpinarea împotriva sus-menționatei decizii, nu numai în cadrul unei forme de control ierarhic administrativ, dar și ca o formă de sprijinire a activității instanțelor judecătorești.
Cât privește fondul întâmpinării s-a reținut că soluția se impune în raport cu împrejurarea că măsurile dispuse la pct. 7 și pct. 8 lit. a), b) și h) din decizia contestată exced celor pe care emitentul deciziei le putea dispune potrivit art. 95 alin. (1) din Legea nr. 94/1992.
împotriva deciziei Curții de Conturi nr. 957 din 24 iunie 2005 a formulat recurs, Procurorul general financiar, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Soluționând recursul, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5256 din 1 noiembrie 2005, l-a admis, a casat decizia atacată și a reținut cauza, spre competentă soluționare, fixând termen de judecată, la data de 14 februarie 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a reținut că decizia nr. 957 din 24 iunie 2005, a Curții de Conturi, s-a pronunțat cu încălcarea regulilor imperative de competență materială, deoarece în temeiul dispozițiilor art. 1 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 117/2003 aprobată și modificată prin Legea nr. 49/2004, până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de către instanțele judecătorești ordinare, iar dosarele aflate pe rolul secției jurisdicționale a Curții de Conturi și a completului în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, se preiau de înalta Curte de Casație și Justiție.
La termenul din 25 aprilie 2006, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a luat în discuție, competența de soluționare a cauzei, în raport cu dispozițiile O.U.G. nr. 117/2003 și cu obiectul litigiului.
Calificând întâmpinarea formulată în baza art. 95 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, drept o contestație împotriva unui act administrativ emis de un organ administrativ de nivel central, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat că soluționarea acesteia este de competența Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 2 C. proc. civ., căreia i-a fost trimisă cauza, pentru competentă soluționare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1443/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1425/2006. Contencios → |
|---|
