ICCJ. Decizia nr. 1426/2006. Contencios

Reclamanta I.M.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 18160 din 17 august 2005, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice, cu acordarea drepturilor corespunzătoare.

în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada septembrie 1940 - octombrie 1944, împreună cu părinții, s-a refugiat din localitatea Sighișoara, în localitatea Târgu Mureș, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 756 din 17 noiembrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. nr. 18160 din 17 august 2005, emisă de pârâtă și obligând-o pe aceasta din urmă, să-i recunoască calitatea de refugiată în perioada septembrie 1940 - 15 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești cuvenite, începând cu data de 1 octombrie 2004. Totodată, a obligat intimata, la 400 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că refugiul reclamantei, împreună cu familia sa, a fost generat din cauza fricii, fiind amenințați cu moartea din cauza etniei maghiare.

împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut, în esență, că în speță schimbul de domiciliu nu s-a datorat persecuției etnice, întrucât așa zisul refugiu a avut loc în luna septembrie 1940, din localitatea Sighișoara, localitate aflată sub administrația Statului Român.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Prin H.G. nr. 127/2002, dată în aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat o include și pe aceea de refugiat.

Dovada încadrării în situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație de martori.

în cauză, pe lângă declarațiile notariale ale martorilor C.H. și T.M.M., instanța a dispus și audierea martorilor I.E. și H.C., sub prestare de jurământ, constatându-se fără putință de tăgadă că refugiul reclamantei a fost datorat persecuției etnice (familia sa fiind amenințată cu moartea din cauza etniei maghiare).

Având în vedere situația de fapt a reclamantei și caracterul profund reparatoriu al Legii nr. 189/2000 (legiuitorul urmărind repararea pe cale patrimonială a suferințelor pricinuite persoanelor persecutate etnic), nu se poate susține că aceasta nu a produs dovezi în susținerea pretențiilor sale și prin urmare, că nu ar beneficia de prevederile sus-menționatului act normativ.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1426/2006. Contencios