ICCJ. Decizia nr. 1451/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 14 iulie 2005, reclamanta D.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța, să se dispună anularea hotărârii nr. 26588 din 8 iulie 2005, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta a procedat în mod greșit, respingându-i cererea, deoarece s-a născut la data de 6 mai 1943, pe timpul strămutării părinților săi din Bulgaria, ca urmare a schimbului de populație reglementat prin Tratatul româno-bulgar încheiat în septembrie 1940.
Prin sentința civilă nr. 345/CA din 27 octombrie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei D.E., a anulat hotărârea nr. 26588 din 8 iulie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, recunoscând reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, fiind îndreptățită să beneficieze de statutul de refugiat, întrucât a avut de suferit aceleași consecințe nefavorabile.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, deoarece reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice la care a fost supusă, la data strămutării părinților săi nefiind nici măcar concepută, nașterea producându-se după aproape trei ani de la data strămutării părinților. Totodată, apreciază că Legea nr. 189/2000, nu cuprinde dispoziții exprese care să permită acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ, copiilor născuți pe timpul refugiului părinților.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
în cauză, se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a aplicat judicios dispozițiile legale incidente, interpretarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, evidențiind că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate, în perioada arătată, din motive etnice.
Instanța de fond a apreciat în mod just că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie trebuind să fie incluse nu numai persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, ci și acelea care au îndurat persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții de natură etnică și care au suferit aceleași consecințe nefavorabile ce au decurs din această situație.
Analizând Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, se observă că în cuprinsul acestora s-a făcut referire la persoanele "care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral", fără a se condiționa acordarea drepturilor, de dovedirea persecuției etnice, așa cum pretinde recurenta.
Rezultă că instanța de fond a apreciat corect că reclamantei trebuie să i se acorde același statut de refugiat cu cel al părinților săi, în cauză dovedindu-se că aceștia au făcut obiectul schimbului de populație stabilit prin Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940.
Declarația martorului audiat, cât și înscrisurile depuse la dosarul cauzei susțin soluția adoptată de Curtea de Apel Constanța, astfel că recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1453/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1449/2006. Contencios → |
|---|
