ICCJ. Decizia nr. 1459/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 12 septembrie 2005, reclamanta S.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se dispună anularea hotărârii nr. 15275/574/2005, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că s-a născut după strămutarea părinților săi din Bulgaria, ca urmare a Tratatului româno-bulgar semnat la Craiova, în septembrie 1940, dar pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor stabilite prin Legea nr. 189/2000, sub motivația că s-a născut după 3 ani și 9 luni de la strămutarea părinților.
Prin sentința civilă nr. 2039 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei S.E., a anulat hotărârea nr. 15275/574 din 1 august 2005, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că reclamanta este beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 iunie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 august 2005.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că părinții reclamantei au făcut obiectul schimbului de populație stabilit prin Tratatul româno-bulgar semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, iar reclamanta s-a născut pe timpul strămutării acestora, pe teritoriul României.
Totodată, instanța de fond a reținut că nu poate fi stabilit un statut diferit pentru copiii născuți pe timpul strămutării părinților, Legea nr. 189/2000 necuprinzând prevederi în acest sens.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, deoarece, născându-se ulterior datei strămutării părinților săi, reclamanta nu a fost obligată să-și părăsească domiciliul, așa cum au făcut aceștia. Consideră că Legea nr. 189/2000 nu prevede posibilitatea acordării drepturilor stabilite prin acest act normativ, pentru copiii născuți pe timpul strămutării părinților, în cauză reclamanta născându-se după 3 ani și nouă luni de la data semnării Tratatului româno-bulgar de la Craiova (7 septembrie 1940).
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțelese atât persoanele care au suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții de natură etnică și care au suferit aceleași consecințe nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză, reclamanta a făcut dovada că s-a născut după data strămutării părinților săi, dobândind de la naștere același statut cu aceștia și fiind îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate prin lege, acestei categorii de persoane.
Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică și, pe cale de consecință, recursul declarat a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1455/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1454/2006. Contencios → |
|---|
