ICCJ. Decizia nr. 1478/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 29 martie 2005, reclamanta SC R. SA a chemat în judecată A.R.R., solicitând ca instanța să dispună anularea deciziilor nr. 83 și nr. 84, ambele emise la 31 ianuarie 2005, de A.R.R. - Agenția Teleorman și suspendarea executării celor două decizii, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
în motivarea acțiunii arată că prin decizia nr. 83/2005 s-a dispus suspendarea licenței de execuție vehicul seria VNP nr. 301426, pentru autovehiculul TR-02-SXE, iar prin decizia nr. 84/2005 au fost anulare licențele de execuție pentru traseu seria LT nr. 15387, nr. 15388 și nr. 15389, pe traseul Roșiori de Vede - Măldăieni, pentru faptul că autovehiculul TR-02SXE este imobilizat pe platforma autogării, iar I.T.P. - ul e efectuat în zi nelucrătoare, fără ca organul constatator să verifice autovehiculul, cu toate că inspecția tehnică periodică era valabilă și autovehiculul nu mai era folosit, având un număr mare de locuri și s-a înlocuit cu un alt autovehicul, cu un număr mai mic de locuri.
Mai arată că nu a săvârșit încălcări repetate ale prevederilor caietului de sarcini al licenței de execuție pentru traseu, cursa de pe traseu nu a fost suspendată și nici nu i s-a adus la cunoștință existența vreunei reclamații privind calitatea și legalitatea prestațiilor, contrar celor reținute în decizia nr. 84/2005, astfel că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru a se putea dispune anularea licențelor de execuție.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1489 din 15 septembrie 2005, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând că în urma controlului efectuat de reprezentanții Prefecturii județului Teleorman, Inspectoratului Județean de Poliție Teleorman și A.R.R., sucursala Teleorman, urmare a unei sesizări, ca și a controlului A.R.R., s-au constatat încălcări ale Ordinului nr. 1842/2001, precum și faptul că reclamanta nu mai dispune de baza materială necesară pentru efectuarea transportului pe traseul Roșiori de Vede - Măldăieni și nici nu a respectat prevederile caietului de sarcini.
Reține și că în perioada 2003 - 2005 s-au întocmit 7 procese-verbale de constatare a unor abateri și de sancționare contravențională a reclamantei.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că este nelegală și netemeinică, pentru că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii și fără să ia în considerare toate probele administrate în cauză.
Susține că instanța a reținut greșit că s-ar fi efectuat controlul în urma unei sesizări, când, în realitate, reclamanta a făcut numeroase sesizări la Prefectura județului Teleorman și A.R.R., dar nu s-au luat măsurile legale pentru sancționarea celor care efectuau transport ilegal de persoane pe traseul atribuit acesteia.
Menționează că s-a reținut greșit că ar avea lipsă un autovehicul pentru trei trasee, când în realitate are numai două trasee, pentru că două dintre ele se suprapun și pot fi efectuate de un singur autovehicul și că nu ar fi respectat caietul de sarcini, cu toate că numai într-o zi nu s-au efectuat cursele pentru orele 5,6 și 7.
Consideră că nu au fost încălcate prevederile art. 44 alin. (1) lit. f) din Ordinul nr. 1842/2001, deoarece nu a avut suspendări repetate și fără justificare a cursei, iar autovehiculul TR-02-SXE a fost înlocuit din cauza consumului ridicat de carburant, cu autovehiculul de rezervă TR-03-FJH, care îndeplinea același număr de puncte și este de același fel cu cel înlocuit, având și un număr mai mare de locuri.
Intimata A.R.R. a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat, pentru că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Arată că cele două decizii contestate s-au emis cu respectarea Ordinului nr. 1842/2001, autovehiculul TR-02-SXE fiind găsit imobilizat pe platforma autogării și într-o stare tehnică necorespunzătoare pentru transportul rutier, iar acesta a fost înlocuit cu un alt autovehicul cu un număr de locuri mai mic.
Susține că s-a reținut corect că recurenta nu a respectat prevederile caietului de sarcini, în mod repetat, pentru traseul Roșiori de Vede - Măldăieni, prin neefectuarea tuturor curselor prevăzute în programul de transport.
Recursul este nefondat.
Corect a reținut instanța de fond că în activitatea recurentei s-au produs încălcări ale Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, prin aceea că nu dispune de baza materială necesară pentru efectuarea transportului pe traseul Roșiori de Vede - Măldăieni, că nu a respectat prevederile caietului de sarcini prin neefectuarea tuturor curselor prevăzute în programul de circulație și că pentru neregulile constatate i s-au întocmit 7 procese-verbale de constatare și sancționare contravențională.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că recurenta se face vinovată de neîndeplinirea condițiilor care au stat la baza acordării licenței de execuție pentru traseu, încălcarea în mod repetat a prevederilor caietului de sarcini al licenței de execuție pentru traseu, suspendarea cursei în mod reperat, fără justificare și existența unor reclamații din partea publicului călător cu privire la calitatea prestațiilor, fapte pentru care art. 44 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001 prevede anularea licenței de execuție pentru traseu.
Contrar susținerilor recurentei, sunt dovezi la dosar din care rezultă că au fost sesizări privitoare la prestațiile necorespunzătoare efectuate de recurentă, din partea Primăriei comunei Măldăieni, a SC A. SRL Roșiori de Vede, a unor locuitori din comuna Măldăieni și a cadrelor didactice de la Școala nr. 2 Măldăieni, care au fost apoi confirmate în urma controalelor făcute de către reprezentanți ai autorităților locale și ai intimatei, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul instanței de fond.
Cum se constată că recursul de față este nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ., acesta a fost respins ca atare, reținându-se că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1479/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1475/2006. Contencios → |
|---|
