ICCJ. Decizia nr. 1471/2006. Contencios

Prin sentința civilă nr. 489 din 1 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 2 pct. 8 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 2185/2004, invocată de reclamanta SC R.I. SRL București, în dosarul nr. 11543/2005 al Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în aplicarea prevederilor art. 5 și 6 din O.G. nr. 15/1996, privind întărirea disciplinei financiar-valutare, cu modificările și completările ulterioare, ultima prin Legea nr. 507/2004 și în baza art. 16 din aceeași ordonanță, au fost aprobate prin H.G. nr. 2185/2004, Normele metodologice care, în Anexa nr. 1 pct. 8 alin. (1), prevăd că este interzisă acordarea unor facilități, clienților persoane juridice, care efectuează plata în numerar, iar la alin. (2) pct. 8 din aceeași H.G. nr. 2185/2004 se prevede că este permisă acordarea unor disconturi și/sau reduceri de preț în diverse perioade ale anului sau cu ocazia lansării unor promoții de produse, dacă aceste facilități vizează toți agenții economici, în calitate de clienți și se acordă fără discriminare, în ceea ce privește modalitatea de plată.

A considerat instanța de judecată, că, întrucât aceste prevederi normative au fost adoptate în scopul întăririi disciplinei financiar-valutare, nu se pot reține susținerile reclamantei societăți, în sensul că alin. (2) pct. 8 din H.G. nr. 2185/2004 ar încălca prevederile O.G. nr. 99/2000, cu modificările și completările ulterioare, respectiv Legea nr. 650/2002, pentru aprobarea O.G. nr. 99/2000, privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, art. 18 lit. a) - i), care se referă la vânzări cu preț redus, respectiv înțelesul acestora, textul atacat referindu-se tocmai la vânzări cu preț redus, dar în contextul întăririi disciplinei financiar valutare.

Nu s-au încălcat nici principiile libertății comerciale și a libertății contractuale, regulile economiei de piața, liberă inițiativă și concurență.

împotriva sentinței a declarat recurs, societatea reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) și art. 304 pct. 7 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Se precizează în motivele de recurs că hotărârea este nulă, pentru că instanța a refuzat fără motiv citarea Guvernului României, încălcând, astfel, prevederile art. 85 C. proc. civ., art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

în dezvoltarea celui de-al doilea motiv de recurs, reclamanta se referă la faptul că O.G. nr. 15/1996 nu are aplicabilitate în speță, conform principiului constituțional al libertății comerciale și al celei contractuale, cât și regulilor economiei de piață, prețurile stabilindu-se în mod liber, în funcție de cerere și ofertă, indiferent de numărul agenților economici, prin negocierea părților și pe baza concurenței libere și loiale.

în ce privește O.G. nr. 99/2001, aceasta se referă la comercializarea produselor și definește reducerile comerciale, ca fiind specifice comercianților cu amănuntul, nu și celor cu ridicata, astfel că Normele metodologice de aplicare a art. 5 și 6 din O.G. nr. 15/1996, nu pot să contravină regulilor stabilite prin O.G. nr. 99/2001.

Prin cererea de recurs formulată, reclamanta invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Timiș, în cauză fiind vorba despre Normele metodologice din 30 noiembrie 2004, pentru aplicarea prevederilor art. 5 și 6 din O.G. nr. 15/1996, privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobate prin H.G. nr. 2185/2004, respectiv excepția de nelegalitate a prevederilor alin. (2) pct. 8 din Norme, emitentul actului administrativ în cauză fiind Guvernul României și nicidecum Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.

Excepția ridicată și mai ales soluția pronunțată în rezolvarea acesteia de către instanță, trebuie să fie opozabilă celeilalte părți, adică emitentului actului administrativ.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, înalta Curte de Casație și Justiție l-a admis și a casat hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

în dosarul cu nr. 11543/2005 al Tribunalului Timș, SC R.I. SRL București, în calitate de recurentă-reclamantă, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor alin. (2) pct. 8 din Normele metodologice din 30 noiembrie 2004 pentru aplicarea prevederilor art. 5 și 6 din O.G. nr. 15/1006 privind întărirea disciplinei financiar - valutare, aprobate prin H.G. nr. 2185/2004.

Așa după cum se poate observa, emitentul actului administrativ în cauză este Guvernul României, acesta nefiind citat în cauză și neparticipând la dezbateri în fața instanței de fond.

S-au încălcat, astfel, prevederile art. 85 C. proc. civ., potrivit cărora, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri, decât după citarea sau înfățișarea părților. Aceste dispoziții legale se completează cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "instanța de contencios administrativ se pronunță după procedura de urgență, în ședința publică cu citarea părților" și cu dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, "la primirea cererii, instanța va dispune citarea părților și va putea cere autorității al cărui act este atacat, să îi comunice întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei".

Pentru aceste considerente, recursul a fost admis, sentința a fost casată, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, care va avea în vedere la soluționarea excepției de nelegalitate invocată, și celelalte motive de recurs vizând fondul cauzei și care vor fi analizate ca apărări ale acestei părți.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1471/2006. Contencios