ICCJ. Decizia nr. 1481/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 15902 din 18 iulie 2005, reclamanta K.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16273 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 568 din 26 septembrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta K.I. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și a dispus anularea hotărârii nr. 16273 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă. A obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată, în perioada 15 mai 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
în motivarea soluției s-a reținut că declarațiile autentificate ale martorilor și actele de stare civilă ale reclamantei atestă cu caracter unitar, împrejurarea că aceasta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, în altă localitate, în luna mai 1941, reîntoarcerea având loc în luna aprilie 1945.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că instanța a interpretat greșit legea, întrucât simplul fapt al naționalității române nu poate duce la concluzia că părăsirea domiciliului a fost determinată de o persecuție etnică, că reclamanta "s-a refugiat" din localitatea Vlaha, județul Cluj, care se afla sub administrația Statului român.
Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 3041C. proc. civ., se constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, este beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana care fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
în cauză, reclamanta nu a dovedit că schimbarea domiciliului, respectiv părăsirea localității de domiciliu Vlaha și refugiul la Cluj s-ar fi datorat persecuțiilor etnice la care ar fi fost supusă, persecuția invocată trebuia probată, ceea ce reclamanta nu a făcut.
Se reține că schimbarea domiciliului s-a făcut dintr-o localitate aflată sub autoritatea Statului român, într-un teritoriu ocupat, în condițiile în care Statul român nu și-a persecutat etnic cetățenii, indiferent de etnia acestora.
Ca atare, mutarea dintr-o localitate, în alta, din motive personale sau din motive de război, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
De altfel, în dosarul de fond s-a depus extras din lucrarea "Recensământul din 1941", la pag. 181 din lucrare la lit. V) este înscrisă localitatea Vlaha (Săvădisla) - Cluj, dovadă a apartenenței la Statul român, a localității de domiciliu a reclamantei. în același sens este și adresa nr. C/2571 din 30 septembrie 2004, a Arhivelor Naționale - Direcția Județeană Cluj, care atestă că familia reclamantei nu figurează în documentele privind perioada refugiului, 1940 - 1945, ca și copiile unor declarații din anul 1942, ale locuitorilor din Vlaha, județul Cluj, trimise pârâtei, de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj.
în consecință, recursul fiind fondat, a fost admis. A fost casată hotărârea atacată și rejudecând cauza în fond, a fost respinsă acțiunea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1486/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1480/2006. Contencios → |
|---|
