ICCJ. Decizia nr. 1486/2006. Contencios
Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 15456 din 4 iulie 2005, reclamantul S.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16318 din 24 februarie 2005, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 551 din 22 septembrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.B. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj. A dispus anularea hotărârii nr. 16318 din 24 februarie 2005, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 noiembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2004.
în motivarea soluției s-a reținut că, din declarațiile martorilor rezultă că reclamantul, născut în localitatea Vlaha, a fost nevoit să se refugieze în luna noiembrie 1940, din localitatea Vlaha, județul Cluj, în Cluj-Napoca.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o în temeiul art. 304 C. proc. civ., pentru nelegalitate, susținând, în esență, că instanța a interpretat greșit legea, întrucât simplul fapt al naționalității române nu poate duce la concluzia că părăsirea domiciliului a fost determinată de o persecuție etnică, că reclamanta "s-a refugiat" din localitatea Vlaha, județul Cluj, care se afla sub administrația Statului român.
Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 3041C. proc. civ., se constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, este beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
în cauză, reclamantul nu a dovedit că schimbarea domiciliului, respectiv părăsirea localității de domiciliu Vlaha, județul Cluj și refugiul în municipiul Cluj Napoca, s-ar fi datorat persecuțiilor etnice la care ar fi fost supus, persecuția invocată trebuia probată, ceea ce reclamantul nu a făcut.
Se reține că schimbarea domiciliului s-a făcut dintr-o localitate aflată sub autoritatea Statului român, într-un teritoriu ocupat, în condițiile în care Statul român nu și-a persecutat etnic cetățenii, indiferent de etnia acestora.
Ca atare, mutarea dintr-o localitate, în alta, din motive personale sau din motive de război nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
De altfel, în dosarul de fond s-a depus în extras - lucrarea "Recensământul din 1941", la pagina 181 din lucrare, la lit. V), este înscrisă localitatea Vlaha (Săvădisla) Cluj, dovadă a apartenenței la Statul Român, a localității de domiciliu a reclamantului. în același sens este și adresa nr. C/3191 din 29 octombrie 2004 a Arhivelor Naționale - Direcția Județeană Cluj, care atestă că reclamantul nu figurează în documentele deținute pentru perioada refugiului, 1942 - 1945, ca și copiile unor declarații din anul 1942, ale locuitorilor din Vlaha, județul Cluj, trimise pârâtei de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj.
în consecință, recursul fiind fondat, a fost admis. A fost casată hotărârea atacată și rejudecând cauza în fond, a fost respinsă acțiunea.
← ICCJ. Decizia nr. 1497/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1481/2006. Contencios → |
---|