ICCJ. Decizia nr. 1480/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 972 din 1 iulie 2003, reclamantul C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 1196 din 5 martie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantului, beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 25 martie 1953 - 17 martie 1956, reclamantul susținând că a efectuat stagiul militar la M.F.A. Construcții, muncind efectiv la săpat fundații clădiri și la cărat var și ciment.
Curtea de Apel Brașov, prin sentința nr. 5/F din 13 ianuarie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.T. și, în consecință, a anulat hotărârea nr. 1196 din 5 martie 2003, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să se constate că perioada 25 martie 1953 - 17 martie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov a fost admis de înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 7585 din 14 octombrie 2004, sentința atacată fiind casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe. S-a reținut că prin acțiunea precizată și concluziile scrise, reclamantul a arătat că solicită anularea hotărârii nr. 3921 din 1 octombrie 2003, emisă de pârâtă.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Brașov, prin sentința nr. 146/F din 28 decembrie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.T. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Brașov, a anulat hotărârea nr. 3921 din 1 octombrie 2003, obligând pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să se constate că perioada 25 martie 1953 - 17 martie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/ 2002. Instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada în condițiile art. 6 alin. (2) din lege, prin livretul militar, că a efectuat stagiul militar în calitate de muncitor, în diferite detașamente de muncă.
Prin decizia nr. 3425 din 31 mai 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, a casat sentința atacată și a retrimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea suplimentării probatoriului, pentru a stabili cu certitudine, condițiile în care reclamantul a efectuat stagiul militar.
Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 106/F din 27 septembrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.T. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Brașov. A anulat hotărârea nr. 3921 din 1 octombrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că perioada 25 martie 1953 - 17 martie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002. Instanța de fond a reținut că, din copia livretului militar rezultă că reclamantul nu a fost instruit în perioada 25 martie 1953 - 17 martie 1956, iar martorii F.I., T.I. și C.G. au confirmat că, împreună cu reclamantul, au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă.
Și această hotărâre a fost atacată cu recurs de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că, deși prin decizia nr. 3425 din 31 martie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție a dispus instanței de fond, suplimentarea probatoriului, pentru a stabili cu certitudine condițiile în care reclamantul a efectuat stagiul militar, instanța s-a pronunțat în baza aceluiași probatoriu, preluând în fapt, afirmațiile reclamantului, acesta nefăcând dovada efectuării stagiului militar la un detașament Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Examinând cauza, în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 3041C. proc. civ., se constată că recursul este fondat.
Este necontestat că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 23 martie 1953 - 17 martie 1956, la U.M. 04725 și U.M. 03899, ca furier și tehnician constructor, astfel că acesta nu poate beneficia de drepturile pretinse.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, iar nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este ca acel detașament să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, reclamantul a satisfăcut stagiul militar în cadrul unor unități militare, U.M. 04725 Ploiești și U.M. 03899 Bacău, prestând muncă în cadrul armatei române.
Așa fiind, reclamantul nu este îndreptățit legal să primească drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.
în consecință, recursul este fondat și a fost admis, sentința atacată a fost casată și rejudecând cauza, acțiunea a fost respinsă, actul administrativ emis de pârâtă, fiind legal și temeinic.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1481/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1471/2006. Contencios → |
|---|
