ICCJ. Decizia nr. 1804/2006. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1804/2006
Dosar nr. 20995/2/2005
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 iunie 2005, reclamantul T.G. a chemat în judecată Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, solicitând obligarea pârâtului să-i înmâneze noul tip de certificat doveditor al calităţii de revoluţionar şi legitimaţia aferentă, iar în caz de refuz, de a se conforma dispozitivului hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa, obligarea acestuia la plata de penalităţi de 10.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că are calitatea de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - rănit şi reţinut" (conform certificatului nr. 3043 din 14 aprilie 1992 şi brevetului corespunzător), că această calitate i-a fost confirmată de pârât, de Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989 şi de Preşedinţia României, prin Decretul nr. 1168/2004 (poziţia nr. 1155 în anexa la decret). Reclamantul a mai arătat că la data de 24 mai 2005 s-a adresat pârâtului, pentru soluţionarea cererii de predare a înscrisurilor mai sus arătate, dar fără nici un rezultat şi că prin acest refuz este în imposibilitate de a beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 341/2004, fiind, astfel, vătămat în drepturile şi interesele sale legitime.
De altfel, arată reclamantul, pârâtul avea obligaţia de a-i elibera noul tip de certificat de revoluţionar, conform art. 20 din HG nr. 1412/2004, înainte de a i se fi acordat (reconfirmat) titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - rănit şi reţinut", obligaţia eliberării documentelor solicitate fiind stabilită şi prin art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004.
Mai mult, arată reclamantul, atitudinea pârâtului impune sancţionarea acestuia, prin obligarea la plata de penalităţi, invocând ca temei al acestei cereri, dispoziţiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
În cauză a formulat întâmpinare Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, ca prematur introdusă, cu motivarea că potrivit Legii nr. 37/2005, termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionar a fost prorogat la 23 ianuarie 2006. Pe fond, a arătat că se impune respingerea acţiunii, ca neîntemeiată şi nelegală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1494 din 19 septembrie 2005, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul, la emiterea noului tip de certificat doveditor al calităţii de revoluţionar, conform Legii nr. 341/2004, sub sancţiunea unor penalităţi de 10.000.000 lei (10 RON) pe zi de întârziere, începând cu 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că apărarea pârâtului este neîntemeiată, întrucât împrejurarea că legea prevede posibilitatea efectuării demersurilor de preschimbare a certificatelor, până la un anumit termen, nu exonerează instituţia, de obligaţia soluţionării cererilor deja depuse.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a dovedit o vătămare a intereselor sale legitime, întrucât, astfel cum rezultă din adresa nr. 18/3420 din 31 mai 2005, emisă chiar de pârât, singurul document valabil pentru a beneficia de drepturile prevăzute de lege, este noul tip de certificat [art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004].
Ca temei de drept au fost reţinute dispoziţiile art. 1 şi ale art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu referire la cele ale art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 şi ale art. 17 din HG nr. 1412/2004, iar cuantumul penalităţilor a fost stabilit prin apreciere.
Prin încheierea din 28 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a rectificat sentinţa nr. 1494/2005, în sensul completării acesteia, cu dispoziţia privind obligarea pârâtului şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 100 RON, către reclamant.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9, coroborate cu cele ale art. 312 - 315 C. proc. civ., art. 1, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, Legii nr. 341/2004, HG nr. 1412/2004 şi cele ale Legii nr. 37/2005.
Printr-o primă critică se susţine că instanţa de fond a înlăturat apărarea recurentului-pârât, interpretând în sens simplist şi unilateral, termenul prevăzut de Legea nr. 341/2004, termen prorogat de Legea nr. 37/2005, până la data de 23 ianuarie 2006.
În opinia recurentului-reclamant, motivarea instanţei de fond ar fi fost corectă, dacă s-ar fi eliberat vreun certificat preschimbat anterior datei introducerii acţiunii reclamantului, dar cum până la formularea recursului nu s-a eliberat un astfel de document, vreunui beneficiar al Legii nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 se află în imposibilitatea reală şi faptică de a elibera un astfel de certificat, doar intimatului-reclamant.
Prin cealaltă critică adusă sentinţei atacate se susţine că aceasta este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În plus, arată recurentul, sentinţa atacată nu este opozabilă Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, secretariat în subordinea Guvernului, dar independent, cu personalitate juridică, şi, mai mult, instanţa de fond a stabilit obligaţia în sarcina Guvernului României, motiv pentru care hotărârea judecătorească nu poate fi efectiv pusă în executare.
Printr-un ultim motiv de recurs se susţine că în raport cu faptul că dosarul intimatului-reclamant nu conţinea toate documentele sau nu le conţinea în forma prevăzută de lege, pârâtul putea solicita recurentului, în baza dispoziţiilor art. 12 din HG nr. 1412/2004, completarea acestuia, situaţie pe care instanţa de fond nu a avut-o, însă, în vedere.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, „Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul Comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare – singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi", iar conform prevederilor art. 9 alin. (1) din aceeaşi lege: „Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi". Conform alin. (4) al aceluiaşi articol, „Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din decembrie 1980, pe perioada preschimbării, maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi păstrează valabilitatea".
Într-adevăr, conform art. 2 din OUG nr. 133/2004, termenele prevăzute la art. 9 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 341/2004, cu completările ulterioare, s-a prorogat cu 6 luni, iar prin dispoziţiile articolului unic al Legii nr. 37/2005, privind aprobarea OUG nr. 133/2004 (M. Of. nr. 240/22.03.2005), „termenele respective au fost prorogate cu 12 luni".
Totodată, prin art. 11 şi 12 din HG nr. 1412/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 (M. Of. nr. 386/10.09.2004), s-a stabilit atât conţinutul dosarului, cât şi posibilitatea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, de a solicita persoanelor care nu au depus documentele prevăzute la art. 11 alin. (1) sau dosarele nu se află la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 ori nu cuprind toate documentele, transmiterea documentelor necesare.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 17 din HG nr. 1412/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 va transmite titularului, noul tip de certificat şi legitimaţia.
În cauză, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că termenul stabilit de lege, într-adevăr prorogat de mai multe ori, nu poate fi interpretat în sensul dorit de recurentul-pârât, respectiv că prorogarea acestuia operează şi pentru cererile şi dosarele deja depuse. Faptul că autoritatea pârâtă a dat o interpretare extinsă şi abuzivă dispoziţiei legale privind termenul, în sensul că doar la acea ultimă dată trebuie preschimbate certificatele, este contrară raţiunii legiuitorului, exprimată prin dispoziţiile art. 5 alin. (3) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, precum şi prin cele ale HG nr. 1412/2004, fiind de natură a vătăma drepturile şi interesele legitime ale celor care au depus anterior cererile şi dosarele pentru preschimbare.
În plus, Înalta Curte constată şi că împrejurarea că recurentul nu a eliberat nici un certificat, nu este un argument cu relevanţă juridică, dimpotrivă este o dovadă a modului greşit de interpretare a dispoziţiilor legale arătate în cele ce preced.
Mai mult, din probele administrate în cauză nu rezultă că intimatul-reclamant ar fi avut documentaţia incompletă şi că acesta ar fi motivul nesoluţionării cererii sale.
Cu privire la motivele de recurs, privind imposibilitatea executării dispozitivului sentinţei atacate, Înalta Curte constată, pe de o parte, că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este subordonat Guvernului României (astfel cum, de altfel, recunoaşte şi recurentul-pârât), iar, pe de altă parte, că prin încheierea din 28 noiembrie 2005 a fost rectificată sentinţa atacată şi „în sensul că în loc de Guvernului României, se va trece Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989", criticile fiind, deci, nefondate.
În plus, Înalta Curte constată că la 23 decembrie 2005 i s-a eliberat intimatului-reclamant, certificatul preschimbat.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar criticile formulate acesteia, total nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., coroborate cu cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinţei civile nr. 1494 din 19 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1683/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1828/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
