ICCJ. Decizia nr. 1566/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1566/2006
Dosar nr. 771/1/2006
Şedinţa publică din 3 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, prin declinare de la Tribunalul Caraş Severin, reclamantul G.R. a contestat hotărârea nr. 190 din 14 octombrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin, solicitând recunoaşterea calităţii de persoană refugiată, din motive etnice, în perioada 1944 - iulie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că din cauza persecuţiilor etnice s-a refugiat din ţară, împreună cu familia, iar din lipsa actelor oficiale, faptul refugierii îl dovedeşte cu declaraţiile a doi martori.
Prin sentinţa civilă nr. 254 din 27 aprilie 2004, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea reclamantei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinând că declaraţiile celor doi martori, din care rezultă că reclamantul a fost refugiat împreună cu părinţii săi, în afara ţării, sunt insuficiente, astfel că se impune completarea probatoriului.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Timişoara, sub nr. 4151/2005.
În fond după casare, această instanţă a admis acţiunea reclamantului G.R.
A anulat hotărârea nr. 190 din 14 octombrie 2003 şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 22 septembrie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din probatoriul administrat, respectiv declaraţiile martorilor B.I., M.I. şi H.I., rezultă că reclamantul s-a refugiat, din motive de persecuţie etnică, din Bozovici, în Germania, în perioada 1944 - 1945, fiind îmbarcat împreună cu părinţii, în noaptea de 22 septembrie 1944, într-un camion, de către armata germană.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit i-au fost acordate drepturile, reclamantului, întrucât în evidenţele Primăriei comunei Bozovici nu figurează ca fiind refugiat din această localitate, reclamantul şi familia acestuia, iar alte acte finale nu s-au depus în sprijinul cererii reclamantului.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile limitativ enumerate.
În cauză, declaraţiile martorilor B.I., M.I. şi H.I. atestă că reclamantul, împreună cu familia, din motive de persecuţie etnică, a fost îmbarcat noaptea într-un camion, de armata germană şi transportaţi pe teritoriul Cehoslovaciei, de unde s-au întors în anul 1945.
Faţă de situaţia de fapt stabilită şi probată în faţa instanţei de fond, recursul pârâtei nu poate fi primit.
Instanţa reţine că sunt irelevante apărările acesteia cu privire la adresa emisă de Primăria Bozovici, având în vedere că lipsa unor evidenţe cu refugiaţii din perioada în discuţie nu înseamnă că nu au existat persoane refugiate, ci numai că nu s-au întocmit astfel de evidenţe.
Este irelevantă şi susţinerea potrivit căreia nu s-au depus alte înscrisuri oficiale, instanţa urmând a nu o lua în considerare, având în vedere forţa probantă a declaraţilor martorilor, permisă de dispoziţiile legale aplicabile şi conformă cu dispoziţiile generale privind mărturia.
Se reţine, de asemenea, că instanţa, în fond după casare, a respectat şi îndrumările date de instanţa supremă, prin Decizia nr. 1034 din 18 februarie 2005, în sensul stabilirii perioadei de plecare şi de revenire în ţară.
Astfel, din declaraţia martorului H.I., care s-a aflat în aceeaşi situaţie cu reclamantul, rezultă că în data de 22 septembrie 1944, a fost ridicat noaptea de la domiciliu, au fost îmbarcaţi într-un camion şi transportaţi pe teritoriul Cehoslovaciei, de unde s-au întors în anul 1945.
Aşa fiind, se constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin împotriva sentinţei civile nr. 297 din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1565/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1569/2006. Contencios. Ordonanţă... → |
|---|
