ICCJ. Decizia nr. 1570/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1570/2006
Dosar nr. 1425/1/2006
Şedinţa publică din 3 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, A.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5151 din 31 august 2005, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, cu consecinţa recunoaşterii acestei calităţi şi acordării drepturilor cuvenite.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 1 iunie 1942, în localitatea Agighiol, după strămutarea părinţilor săi, urmare a Tratatului de la Craiova dintre România şi Bulgaria.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 424/CA din 15 decembrie 2005, a admis contestaţia formulată de A.M. A anulat hotărârea nr. 5151/2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi a constatat calitatea de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, în persoana reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele, inclusiv copii născuţi în perioada în care părinţii lor au fost strămutaţi şi care au suferit consecinţele nefavorabile decurgând din această împrejurare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit, prima instanţă a acordat drepturile, întrucât intimata s-a născut după refugiul părinţilor săi, în anul 1942, astfel că nu a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, nefiind incidente în cauză, dispoziţiile art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Este incontestabil că părinţii reclamantei S.L. şi V.L. au făcut obiectul unui schimb de populaţie, în 1940, în baza Tratatului de la Craiova dintre România şi Bulgaria.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
În cauză, este incontestabil că părinţii reclamantei au fost strămutaţi ca urmare a Tratatului de la Craiova dintre România şi Bulgaria, iar reclamanta s-a născut la data de 1 iunie 1942, în localitatea Agighiol, după strămutarea părinţilor săi.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 424/CA din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1569/2006. Contencios. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 1585/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
