ICCJ. Decizia nr. 1680/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1680/2006
Dosar nr. 39092/2/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 391 din 21 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor din Decizia nr. 933 din 21 februarie 2003 care impun ca în convocatorul A.G.E.A. să se includă în mod obligatoriu data ultimei reevaluări a patrimoniului societăţii, valoarea actuală a capitalului social exprimată în Euro, având în vedere cursul Leu/Euro la data ţinerii A.G.E.A. şi la data ultimei evaluări a patrimoniului societăţii, excepţie invocată de reclamanta SC M. SA Oradea, în contradictoriu cu pârâţii C.N.V.M. şi registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinţei se reţine că reglementarea convocatorului în sensul arătat în decizie, vizează informarea acţionarilor cu privire la valoarea capitalului social, în conformitate cu dispoziţiile art. 136 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 28/2002 şi cu art. 2 lit. h) din Statutul C.N.V.M.
În acest fel nu se încalcă dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, care reprezintă dreptul comun în materia societăţilor comerciale, reclamanta supunându-se în primul rând dispoziţiilor speciale de reglementare, organizare şi funcţionare a societăţilor de valori mobiliare şi piaţa de capital, pieţele reglementate de mărfuri şi instrumentele financiare derivate, precum şi instituţiile şi operaţiunile specifice acestora; prin urmare, convocatorul şedinţelor A.G.E.A. ale acestor tipuri de societăţi poate să cuprindă menţiuni suplimentare celor enumerate expres în art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, în funcţie de specificul reglementărilor aplicabile acestora, fără ca prin aceasta să se considere că se adaugă la lege sau că s-ar modifica această prevedere legală.
În consecinţă, cu referire la art. 4 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, tribunalul a respins excepţia de nelegalitate, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, SC M. SA, susţinând că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, deoarece a fost dată cu ignorarea art. 9 din OUG nr. 25/2002 (Statutul C.N.V.M.), care reglementează deciziile, ca fiind acte administrative, individuale, iar nu acte administrative cu caracter normativ, cum este Decizia atacată; totodată, în mod greşit instanţa de fond a ajuns la concluzia că C.N.V.M. poate să deroge de la prevederile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, care prevede ce trebuie să cuprindă convocatorul A.G.A., iar aceasta, prin acte cu caracter normativ, aplicabile unei categorii de societăţi comerciale.
Analizând motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel, cu privire la competenţa C.N.V.M., de a emite un astfel de act, cum este Decizia nr. 933/2003, se reţine că potrivit art. 9 din Statutul C.N.V.M. (aprobat prin OUG nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare), deciziile sunt acte individuale, prin care C.N.V.M. înfiinţează instituţii şi organisme ori le dizolvă, acordă sau retrage autorizaţii, anulează sau confirmă acte ale agenţilor săi şi să dea interpretarea oficială a propriilor reglementări care guvernează piaţa de capital şi pieţele reglementare de mărfuri şi instrumente financiare derivate.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că prin Decizia C.N.V.M. nr. 933/203 se realizează interpretarea oficială a prevederilor art. 136 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 28/2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora o societate deţinută public îşi va pierde acest statut, ca urmare a hotărârii adunării generale a acţionarilor, în cazul în care capitalul social va scădea sub echivalentul în lei a 100.000 Euro sau numărul de acţionari va scădea sub 100; interpretarea acestor dispoziţii legale era necesară, pentru a stabili modalitatea de evaluare şi de aducere la cunoştinţă acţionarilor, a valorii capitalului social, în cazul în care societatea se transformă din societate deţinută public, în societate de tip închis.
Totodată, Decizia C.N.V.M. nu contravine art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, a societăţilor comerciale, republicată, care reglementează convocarea adunării generale, în sensul că aceasta va cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării; ea dă o anumită interpretare unor dispoziţii legale speciale, care se aplică societăţilor care operează pe piaţa de capital [respectiv art. 136 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate].
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M. SA Oradea împotriva sentinţei civile nr. 391 din 21 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1670/2006. Contencios. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 1681/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
