ICCJ. Decizia nr. 1682/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1682/2006
Dosar nr. 3738/2005
nr. 15325/1/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. 7002/2005, reclamanta Direcţia Silvică Târgovişte a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României şi Primăria comunei Bucşani, să se dispună anularea parţială a HG nr. 1350/2001, Anexa nr. 17, în ce priveşte poziţia 255, referitoare la suprafaţa de 5,94 ha, pe care se află plasat Parcul „Dalles", situat în tarlaua 30.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin HG nr. 1350/2001 s-a aprobat inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Bucşani, unde, din eroare, a fost cuprinsă şi suprafaţa pe care este amplasat Parcul „Dalles", suprafaţă ce este administrată de R.N.P., prin Direcţia Silvică Târgovişte şi face parte din fondul forestier naţional.
Reclamanta a mai arătat că Primăria comunei Bucşani nu i-a făcut cunoscut faptul că suprafaţa de teren în speţă a fost inclusă în domeniul public al statului şi că această suprafaţă este prevăzută şi în amenajamentul silvic din 1989, astfel încât, potrivit art. 3 şi 35 din Legea nr. 18/1991, este proprietate de stat, fiind inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil.
Reclamanta mai precizează că, în conformitate cu prevederile art. 16 din Legea nr. 26/1996, amenajamentul silvic constituie titlu de proprietate al statului, motiv pentru care Statul este singurul proprietar al terenului.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernului României, cerere admisă, în principiu, prin încheierea din data de 2 septembrie 2005.
Prin sentinţa nr. 140 din 29 septembrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia de tardivitate invocată de către pârâţi şi intervenientă şi a respins acţiunea, ca tardiv formulată. Totodată, instanţa a respins, ca nefondate, excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi a neîndeplinirii procedurii prealabile, iar ca neîntemeiată, cererea de intervenţie formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, pe de o parte, că direcţiile silvice au calitatea exercitării drepturilor şi apărării intereselor regiei silvice în teritoriu, inclusiv exercitarea dreptului de chemare în judecată, iar pe de altă parte, că reclamanta a respectat prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că anterior sesizării instanţei, aceasta a formulat contestaţie adresată organului administrativ competent.
În ce priveşte excepţia tardivităţii depunerii acţiunii, instanţa a reţinut că HG nr. 1350/2001, a cărei anulare se solicită, a fost emisă în anul 2002, prin publicarea în M. Of. nr. 276bis/24.02.2002, iar acţiunea Direcţiei Silvice Târgovişte a fost depusă în instanţă, la data de 3 august 2005, aşadar cu depăşirea termenului de un an de la emiterea actului, termen de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei civile nr. 140 din 29 septembrie 2005, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a formulat recurs în termenul legal, reclamanta Direcţia Silvică Târgovişte, prin reprezentat legal, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi casarea hotărârii atacate, ca netemeinică şi legală, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pe motiv că excepţia tardivităţii acţiunii nu putea fi primită, deoarece acţiunea priveşte un bun proprietate publică a statului, în cazul căruia nu operează prescrierea dreptului la acţiune [potrivit dispoziţiilor art. 135 din Constituţie, art. 5 şi 35 din Legea nr. 18/1991 şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998].
S-a învederat, pe de altă parte, că actul contestat nu a fost adus la cunoştinţa publică, fiind publicat numai în Monitorul Oficial al României nr. 276 bis, într-un tiraj redus de exemplare, comandate de Consiliul Judeţean Dâmboviţa şi comunicate exclusiv acestuia şi că, chiar dacă Direcţia Silvică ar fi luat cunoştinţă de publicarea hotărârii guvernului, ea nu ar fi fost în măsură să cunoască împrejurarea că Anexa nr. 17 din acest act se referă la terenul administrat de reclamantă, fiind necesară comunicarea individuală a hotărârii.
Mai mult, a susţinut recurenta, nu s-a făcut nici dovada că Anexa nr. 17 din hotărârea de guvern atacată a fost publicată, pentru a se trage concluzia că a intrat în vigoare, astfel cum prevăd dispoziţiile constituţionale.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate, se pot introduce, după caz, în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii, de la data expirării termenului legal de soluţionare a cereri, fără, însă, a se depăşi termenul prevăzut de alin. (2) şi de la data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Cu toate aceasta, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, pentru motivele temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
În cauză, cum corect a reţinut şi prima instanţă, actul a cărui anulare se solicită - HG nr. 1350/2001 a fost publicat în M. Of. nr. 276bis/24.02.2002, iar acţiunea reclamantei a fost introdusă la 3 august 2005, după expirarea termenului de decădere de un an de la emitere, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Nu poate fi primit motivul de recurs invocat de reclamantă, referitor la împrejurarea că excepţia tardivităţii acţiunii nu putea fi admisă datorită faptului că această cauză priveşte un bun proprietate publică a statului, care este imprescriptibil şi face parte din fondul forestier naţional aflat în administrarea R.N.P., prin Direcţia Silvică Târgovişte. Aceasta, întrucât prin dispoziţiile legii speciale a contenciosului administrativ, de strictă interpretare, s-a prevăzut o derogare de la regula introducerii acţiunilor în contencios administrativ într-un anumit termen, numai în cazul ordonanţelor sau a dispoziţiilor din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi a actelor administrative cu caracter normativ care, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pot fi atacate oricând.
În aceste condiţii, văzând că sentinţa atacată este legală, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Silvică Dâmboviţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Silvică Târgovişte împotriva sentinţei nr. 140 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1681/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1684/2006. Contencios. împotriva încheierii... → |
|---|
