ICCJ. Decizia nr. 998/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 998/2006
Dosar nr. 3056/2005
nr. 12605/1/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, la data de 6 iulie 2004, reclamanta H.A. a solicitat, în contradictoriu cu Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă, anularea deciziilor nr. 61 din 21 aprilie 2004 şi nr. 100 din 8 iunie 2004, prin care a fost sancţionată cu mustrare scrisă.
Prin sentinţa civilă nr. 3335 din 13 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a trimis cauza, spre soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti.
Prin încheierea din 16 decembrie 2004, secţia a VIII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea ei, spre competentă soluţionare, secţiei de contencios administrativ a aceleiaşi curţi de apel.
Judecând pricina pe fond, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1258 din 27 iunie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei H.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că fapta reclamantei, funcţionar public, angajat al Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă, de a reface lista cu persoanele admise la selecţia de recrutare a forţei de muncă pentru Spania, fără a anunţa conducerea instituţiei sau comisia şi în condiţiile în care lista era deja semnată de membrii comisiei româno-spaniole, reprezintă o încălcare a atribuţiilor de serviciu înscrise în fişa postului.
Instanţa a apreciat, de asemenea, că dozarea sancţiunii s-a făcut în mod corect, ţinându-se seama de gravitatea redusă a faptei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta H.A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că instanţa nu a ţinut seama de probele din care rezulta „lipsa oricărei neglijenţe repetate" şi, deci, neîndeplinirea condiţiei cerute de art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarului public.
Recurenta a mai susţinut că greşeala pentru care a fost sancţionată, s-a datorat defectării calculatorului şi condiţiilor de stres în care a fost nevoită să copieze lista, în vederea trimiterii ei la Institutul de Medicină Legală, pentru a se efectua analizele celor admişi în urma selecţiei.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă şi cu dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, recurenta şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, atunci când, refăcând lista cu persoanele admise la secţia de recrutare a persoanelor ce urmau să lucreze în străinătate, a determinat apariţia unor erori, în sensul că, în locul persoanelor admise, S.I. şi O.N., au fost trecuţi I.S. şi O.C., persoane ce nu îndepliniseră condiţiile de selecţie.
Deşi pretinde că a fost nevoită să lucreze pe un calculator defect, fapt ce a determinat eroarea mai sus menţionată, recurenta nu a anunţat comisia sau conducerea instituţiei, de această deficienţă.
Chiar şi aşa stând lucrurile, situaţia creată putea fi evitată, dacă aceasta verifica lista redactată; nefăcând această operaţiune, în condiţiile în care era vorba de rezultatele unui concurs, recurenta a declanşat, prin atitudinea ei, reacţia celor înscrişi în mod greşit pe lista persoanelor selecţionate pentru a lucra în Spania.
În consecinţă, faptele de neglijenţă succesivă ale recurentei-reclamante au îndreptăţit sancţiunea disciplinară aplicată, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, instituţia angajatoare ţinând seama, la stabilirea sancţiunii, de gravitatea redusă a faptei şi de posibilitatea înlăturării consecinţelor acesteia.
Faţă de considerentele de mai sus, constatând că potrivit art. 304 şi 3041 nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.A. împotriva sentinţei civile nr. 1258 din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 956/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 999/2006. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
