ICCJ. Decizia nr. 1787/2006. Contencios. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare

Decizii ICCJ 2006 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1787/2006

Dosar nr. 3936/2005

nr. 16116/1/2005

Şedinţa publică din 17 mai 2006

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 decembrie 2005, SC M. SRL Arad a formulat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad, contestaţie în anularea deciziei nr. 5464 din 15 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care, în urma admiterii recursurilor declarate de pârâte, s-a dispus modificarea sentinţei civile nr. 140/P.I. din 25 aprilie 2005, a Curţii de Apel Timişoara şi respingerea acţiunii societăţii, privind obligaţii fiscale în valoare de 11.384.032.947 ROL.

Contestatoarea a susţinut că hotărârea este rezultatul unor erori materiale, regăsindu-se motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ.

Astfel, instanţa de recurs a reţinut în mod eronat că societatea ar fi invocat prevederile art. 221 alin. (9) din HG nr. 348/2003, deşi în realitate, s-a susţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 221 alin. (11) din acea hotărâre, privind T.V.A. aferentă imobilizărilor închiriate.

O a doua eroare materială ar fi reţinerea din decizie, privind faptul că reclamanta nu ar fi cunoscut destinaţia imobilelor, pe când, în realitate, societatea a afirmat că a avut cunoştinţă despre acea destinaţie.

În fine, tot din eroare instanţa de recurs a reţinut că reclamanta ar fi susţinut că nu rezultă că bunurile au fost utilizate exclusiv pentru operaţiuni care dau drept de deducere, deşi, în realitate, susţinerea a fost în sensul că, trecând de la regimul de scutire, la cel de taxare, societatea are dreptul la deducerea T.V.A. pentru aceste bunuri.

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu prevederile art. 318 C. proc. civ., Curtea va respinge cererea, ca nefondată, neîncadrându-se în motivul invocat de contestatoare.

Toate motivele invocate privesc judecata cauzei, ceea ce se susţine că ar fi erori materiale, constituind, de fapt, aspecte de apreciere a probelor şi de interpretare a dispoziţiilor legale, care nu pot fi examinate pe calea contestaţiei în anulare.

Greşelile materiale la care se referă art. 318 C. proc. civ., trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale esenţiale din dosarul cauzei, contestaţia în anulare neputând fi exercitată pentru remedierea unor eventuale erori de judecată, nefiind posibil în acest cadru procesual să se facă o altă apreciere a probelor sau o altă interpretare a textelor de lege aplicabile, deoarece ar echivala cu o rejudecare a recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia în anulare formulată de SC M. SRL Arad împotriva deciziei nr. 5464 din 15 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 1785/2006. Contencios. Litigiu privind...  ICCJ. Decizia nr. 1796/2006. Contencios. Cetăţenie. Recurs →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1787/2006. Contencios. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare