ICCJ. Decizia nr. 1796/2006. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1796/2006
Dosar nr. 507/1/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 26 iunie 2005, reclamantul A.N. a solicitat anularea deciziei nr. 37485/V.G./IV din 7 iulie 2005, de respingere a cererii de aprobare a stabilirii domiciliului în România, precum şi obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că măsura este netemeinică şi nelegală, întrucât pârâta a apreciat în mod neîntemeiat, faptul că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 70 alin. (1) lit. a) pct. II din OUG nr. 194/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 482/2004, considerând că nu a avut şedere temporară pe teritoriul României, în ultimii 5 ani, anterior depunerii cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 1954 din 23 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului A.N. şi a anulat Decizia de respingere a stabilirii domiciliului reclamantului, comunicată cu adresa nr. 37485/V.G./IV din 7 iulie 2005, emisă de pârât. A obligat pârâtul, la emiterea unei decizii de aprobare a stabilirii domiciliului reclamantului în România. A respins cererea de daune cominatorii, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că într-adevăr, reclamantul a avut discontinuităţi la prelungirea dreptului de şedere în perioada 11 februarie 2003 - 10 iunie 2003, însă această perioadă de întârziere s-a datorat unei situaţii obiective în care s-a aflat reclamantul, căruia i-a expirat paşaportul şi în vederea preschimbării acestuia s-a adresat Ambasadei Republicii Yemen la Bucureşti.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru Străini, care a motivat, în esenţă, că, întrucât discontinuităţile dintre perioade pentru care s-a acordat succesiv dreptul de şedere, depăşesc 30 de zile consecutive, şederea reclamantului pe teritoriul României şi-a pierdut caracterul legal.
Recursul este nefondat.
Se reţine că într-adevăr, reclamantul a avut discontinuităţi la prelungirea dreptului de şedere în perioada 11 februarie 2003 - 10 iunie 2003, însă această perioadă de întârziere s-a datorat unei situaţii obiective în care s-a aflat reclamantul, căruia i-a expirat paşaportul şi în vederea preschimbării acestuia s-a adresat Ambasadei Republicii Yemen la Bucureşti.
Această situaţie a fost dovedită de către reclamant, cu adresa nr. 146 din 3 iunie 2003, emisă de Ambasadă, către pârâtă, care confirmă faptul că în perioada 21 ianuarie 2003 - 5 mai 2003, paşaportul reclamantului a fost depus în vederea efectuării formalităţilor necesare pentru preschimbare.
De altfel, pârâta Autoritatea pentru Străini, în baza acestei adrese, a procedat la prelungirea dreptului de şedere al reclamantului, la data de 10 iunie 2003, fără a-i aplica vreo sancţiune contravenţională, considerând că motivul neprezentării în termenul legal este justificat.
În consecinţă, sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, iar motivele de recurs nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, situaţie în care recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 1954 din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1787/2006. Contencios. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 1797/2006. Contencios → |
|---|
