ICCJ. Decizia nr. 1797/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1797/2006
Dosar nr. 6781/1/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În cauza formând obiectul dosarului nr. 2077/2005, al Judecătoriei Aiud, SC P.B. SRL Aiud a chemat în judecată Primăria municipiului Aiud, Consiliul Local al municipiului Aiud, Eparhia Reformată din Ardeal şi Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând să se constate că imobilul situat în str. C.V. nu intră sub incidenţa Legii nr. 501/2002, să se constate calitatea de chiriaşă a reclamantei şi să se dispună obligarea autorităţii locale la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin încheierea din 3 octombrie 2005, Judecătoria Aiud a sesizat instanţa de contencios administrativ, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a deciziei nr. 391 din 20 septembrie 2004 a Comisiei speciale de retrocedare, prin care imobilul în litigiu a fost retrocedat Eparhiei Reformate din Ardeal.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 55 din 17 martie 2006, prin care a respins excepţia de nelegalitate, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că aspectul invocat de reclamantă, în sensul că Eparhia Reformată din Ardeal nu a fost proprietara tabulară a imobilului, a fost examinat la data emiterii deciziei de retrocedare, comisia menţionând expres că bunul respectiv a fost proprietatea Şcolii Reformate Evanghelice din Aiud, în momentul deposedării, pe baza Decretului nr. 176/1948.
Instanţa a constatat că Decizia de retrocedare a fost emisă conform prevederilor OUG nr. 94/2000, modificată prin Legea nr. 501/2002, faptul că s-a constatat corect sau eronat, calitatea de proprietar a eparhiei, reprezentând o problemă de fond, ce nu poate fi examinată conform procedurii reglementate de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta SC P.B. SRL Aiud, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că instanţa a greşit, neanalizând aspectul relevat în susţinerea excepţiei de nelegalitate, respectiv faptul că Eparhia Reformată din Ardeal nu a avut calitatea de proprietar tabular, deşi prin art. 4 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie.
Reclamanta a menţionat că motivul de nelegalitate a actului administrativ emis de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri îl constituie faptul că imobilul, nefiind niciodată proprietatea eparhiei, nu putea face obiectul legii de retrocedare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, poate fi cercetată pe cale de excepţie, legalitatea unui act administrativ, dar prin raportare la lege, act ce produce efecte cu forţă juridică superioară.
Or, invocând nelegalitatea deciziei de retrocedare, reclamanta nu a arătat care sunt în concret prevederile legale încălcate prin emiterea actului administrativ, limitându-se să susţină că eparhia nu şi-a dovedit calitatea de proprietar tabular.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, acest aspect analizat de Comisia de retrocedare, constituie o problemă de fond, în raport cu probatoriile administrate, Decizia fiind emisă cu respectarea prevederilor OUG nr. 94/2000, aprobată şi completată prin Legea nr. 501/2002.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P.B. SRL Aiud împotriva sentinţei civile nr. 55 din 17 martie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1796/2006. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1799/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
