ICCJ. Decizia nr. 1801/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1801/2006
Dosar nr. 3651/2005
nr. 14978/1/2005
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea depusă la 19 aprilie 2005, reclamanta P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita, să se constate că este beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi să fie obligată pârâta, la emiterea unei hotărâri în acest sens.
Reclamanta a arătat că pârâta, greşit i-a respins cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000, pe motiv că nu a depus probe suficiente, care să dovedească persecuţiile etnice la care a fost supusă, întrucât dovada se poate face prin orice mijloc de probă, deci, inclusiv, prin declaraţii de martori.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 188 din 20 iunie 2005, a respins acţiunea reclamantei.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că dovada cu declaraţia de martori nu poate fi primită, deoarece art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002 prevede că o astfel de dovadă se poate face în lipsa actelor oficiale, lipsă pe care reclamanta trebuia să o probeze.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta P.I., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea instanţei de fond este greşită, deoarece, potrivit art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002, dovada persecuţiei etnice se poate face cu martori, în lipsa actelor oficiale, lipsă care se subînţelege.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care, în perioada arătată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul, în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
Dar, aşa cum rezultă, de altfel, în mod expres, acest refugiu trebuia să se fi produs ca urmare a persecuţiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.
Or, în cauză, reclamanta şi-a schimbat domiciliul din comuna Bilbor, judeţul Harghita, în comuna Stoiceni, judeţul Maramureş, ambele localităţi aflându-se în acea perioadă, pe teritoriul administrat de regimul maghiar.
Este adevărat că art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002, prevede posibilitatea ca dovada persecuţiei etnice să se facă prin declaraţie de martori, însă, în speţă, se cuvine a fi înlăturate declaraţiile martorilor C.P. şi A.V., care nu au cunoscut nemijlocit faptele relatate şi care, referindu-se la „ocuparea Transilvaniei de Nord, de către regimul hortyst, în urma Dictatului de la Viena", susţin că pretinsa strămutare ar fi fost începând din luna august 1944, până în decembrie 1944.
Există posibilitatea ca autorităţile maghiare să fi evacuat în anul 1944, locuitorii din zona de conflict armat, ca urmare a unor evenimente de război, înaintarea trupelor sovietice în cadrul operaţiunilor militare din a II-a parte a celui de al II-lea război mondial, dar prin OG nr. 105/1999 nu s-a urmărit să se acorde drepturi compensatorii, şi acestei categorii de persoane.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 188 din 20 iunie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1800/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1802/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
