ICCJ. Decizia nr. 206/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 206/2006
Dosar nr. 3095/2005
nr. 12762/1/2005
Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3106/2005, la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul B.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 1253/2005 şi a procesului-verbal din 12 mai 2005, acte emise de Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor, constituită conform HG nr. 968/2004 şi obligarea acestei comisii de a stabili suprafaţa reală expropriată de pârâta SC H. SA, precum şi valoarea terenului în funcţie de amplasamentul acestuia, intravilan sau extravilan şi ramul de cultură, conform prevederilor Legii nr. 33/1994.
Reclamantul precizează în motivarea acţiunii că în oferta prezentată de exproprietar nu sunt prevăzute categoriile de teren intravilan sau extravilan, iar suprafaţa de teren deţinută de pârâta SC H. SA, nu corespunde cu cea menţionată în extrasele de carte funciară, pe numele defunctului B.C., iar oferta de 2,04 Euro/mp teren arabil şi 1,47 Euro/mp teren fâneaţă, nu reflectă adevărata valoare a terenului din zona expropriată, pe care o apreciază la 5 Euro/mp pentru teren extravilan şi 10 Euro/mp pentru teren intravilan.
Pârâtele au depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 187 din 5 august 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, formulată de reclamantul B.I. şi s-a dispus anularea procesului-verbal şi a hotărârii comisiei din 12 mai 2005, cu privire la reclamant, obligând-o pe această pârâtă să emită o nouă hotărâre motivată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că hotărârea cu nr. 1253/2005 a Comisiei pentru soluţionarea întâmpinărilor constituită conform HG nr. 968/2004, pentru soluţionarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere, în vederea realizării investiţiei de interes naţional „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei, pe sectorul Subcetate - Simeria", nu s-a pronunţat şi cu privire la întâmpinarea reclamantului.
Comisia nu a răspuns întâmpinării, nestabilind în raport cu exproprietarul, suprafaţa expropriată, amplasarea acestuia intravilan-extravilan, ramul de cultură şi valoarea, în raport cu suprafaţa reală expropriată şi natura terenului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta SC H. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, adică anularea documentaţiei de expropriere, hotărârea cuprinde motive străine ori contradictorii de cauză, a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că nu a stabilit un alt preţ argumentat de reclamant.
Susţine recurentul că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost pronunţată cu interpretarea exagerată a legii exproprierii, care nu prevede sancţiuni pentru vicii de formă a documentaţiei.
De asemenea, se arată că instanţa nu s-a pronunţat explicit asupra unei dovezi administrate, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, şi anume, asupra raportului de expertiză tehnică de evaluare, expertiză ce nu a fost combătută de contestator.
Varianta propusă de expertul evaluator şi validată de către Comisia guvernamentală constituită prin HG nr. 968/2004, ca ofertă de expropriere, trebuia analizată de instanţă, iar în condiţiile altor pretenţii argumentate, instanţa urma a se pronunţa asupra acestora.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor menţiona în continuare.
Art. 20 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dă posibilitate expropriatorului, precum şi proprietarilor sau celorlalte persoane titulare ale drepturilor reale asupra imobilului propus spre expropriere, să conteste hotărârea comisiei constituită potrivit art. 15, la curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ.
Reclamantul B.I. a contestat hotărârea nr. 1253/2005, dată de Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere, în vederea realizării investiţiei de interes naţional „Amenajarea hidroenergetică a râului Stei, pe sectorul Subcetate - Simeria", Comisia fiind constituită prin HG nr. 968/2004.
Criticile formulate de reclamant împotriva acestei hotărâri, au fost reţinute în mod corect de instanţa de fond, ca fiind întemeiate, câtă vreme din conţinutul acesteia şi al procesului-verbal, anexă la respectiva hotărâre, rezultă că membrii comisiei s-au limitat să menţioneze nemulţumirile exprimate de contestatori, printre care şi reclamantul din prezenta cauză, fără să se arate în concret modul de rezolvare a acestor nemulţumiri.
Practic, hotărârea Comisiei nu răspunde la nemulţumirile reclamantului formulate prin întâmpinarea depusă, deci întâmpinarea nu este motivată, întrucât nu se arată suprafaţa de teren propusă spre expropriere de la reclamant, amplasarea acesteia în intravilan sau extravilan şi ramul de cultură, precum şi oferta privind valoarea oferită de exproprietar pe metrul pătrat.
Art. 17 din Legea nr. 33/1994 menţionează că această comisie analizează documentele prezentate, ascultând pe cei interesaţi, putând cere informaţii şi date suplimentare, la solicitarea celor care i s-au adresat sau din oficiu, oferta expropriatorului, pretenţiile proprietarilor, precum şi susţinerile acestora formulându-se şi depunându-se în scris şi consemnându-se într-un proces-verbal.
În art. 18 din lege, se precizează că în urma deliberării, comisia poate să accepte punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge şi va consemna aceasta într-o hotărâre motivată.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, hotărârea contestată nu este motivată cu privire la întâmpinarea reclamantului, iar anularea acesteia parţială, numai cu privire la reclamant şi emiterea unei noi hotărâri motivate, nu înseamnă anularea documentaţiei de expropriere, aşa cum susţine pârâta în motivele de recurs.
Instanţa, în contencios administrativ, nu se putea pronunţa asupra pretenţiilor reclamantului cu privire la oferta de despăgubire, aşa cum pretinde recurentul, fiind o problemă ce excede competenţei sale care se limitează, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, la a stabili dacă persoana vătămată a fost vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de autoritate publică printr-un act administrativ, în caz afirmativ putând cere anularea actului şi repararea pagubei.
Hotărârea a fost pronunţată cu interpretarea corectă a legii exproprierii, fiind, deci, legală şi temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul art. 304 C. proc. civ., considerent pentru care în baza art. 312, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC H. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 187 din 5 august 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2006. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 207/2006. Contencios. Modificare Hotărâre... → |
|---|
