ICCJ. Decizia nr. 207/2006. Contencios. Modificare Hotărâre Guvern nr.144/2003. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 207/2006
Dosar nr. 6725/2004
nr. 22632/1/2004
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 iunie 2003, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta R.A. D.E.F. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, suspendarea aplicării HG nr. 144/2003, până la data soluţionării definitive şi irevocabile a cauzei şi modificarea actului normativ mai sus menţionat, respectiv includerea în sfera drepturilor autorizate şi a drepturilor autorilor muzicii de film, prin eliminarea sintagmei „cu excepţia autorilor muzicii", precum şi modificarea Anexei nr. 4 la HG nr. 144/2003, în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 41/2000, încheiat între R.A. D.E.F. şi OGC., prin eliminarea pct. 3 din anexă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că actul normativ contestat obligă nelegal persoanele juridice care au ca obiect de activitate, distribuţia şi exploatarea de film, la plata suplimentară a unor sume considerabile cu titlu de drepturi cuvenite autorilor muzicii utilizate în operele cinematografice.
Reclamantul a mai menţionat că prin HG nr. 144/2003 se restrânge autorizarea, exceptându-se autorii muzicii special create pentru film, menţinându-se, însă, acelaşi nivel al cotei datorate, cu toate că Legea nr. 8/1996, prin art. 66, încadrează şi autorii muzicii în categoria autorilor de opere cinematografice, iar prin Protocolul nr. 41/2000, încheiat prin acordul părţilor, D.A.C.I.N. a autorizat comunicarea publică în numele tuturor categoriilor de autori de audiovizual.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, în ce priveşte cererea de suspendare a HG nr. 144/2003.
Cu privire la capătul de cerere referitor la modificarea hotărârii, pârâta a invocat, în principal, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, pe fond solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
O.R.D.A. şi OGC. au formulat cerere de intervenţie accesorie.
La termenul din 17 septembrie 2003, prima instanţă a admis, în principiu, cererile formulate de O.R.D.A. şi OGC., admiţându-se şi cererea privind suspendarea aplicării art. 3 din Anexa nr. 4 la HG nr. 144/2003, până la soluţionarea în fond a cauzei. Totodată, s-a dispus unirea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, cu fondul.
Prin sentinţa civilă nr. 669 din 7 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis cererile de intervenţie şi a respins acţiunea formulată de reclamanta R.A. D.E.F.
În motivarea soluţiei, prima instanţă a reţinut că pentru introducerea unei acţiuni în justiţie trebuie să existe şi un interes legitim pe care reclamanta l-a dovedit, dat fiind obiectul său activitate stabilit prin HG nr. 530/1991, actul său de înfiinţare. Totodată, instanţa mai reţine că în acest domeniu există deja o reglementare, obligaţia de plată a reclamantei fiind prevăzută atât de Legea nr. 8/1996, cât şi de HG nr. 769/1999.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, Ministerul Culturii şi cultelor - R.A. D.E.F., susţinând, în esenţă, că prevederile HG nr. 769/1999 nu îi sunt aplicabile şi că la data încheierii Protocolului nr. 41/2000, avea cunoştinţă de faptul că D.A.C.I.N. nu putea reprezenta şi interesele autorilor muzicii din operele audiovizuale, interesele acestora fiind deja reglementate prin HG nr. 769/1999. Ca ultim motiv de recurs se invocă faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este nefondat.
Prin Protocolul nr. 41 din 14 iulie 2003, încheiat între R.A. D.E.F. şi D.A.C.I.N., după negocierile ce au avut loc în baza deciziei O.R.D.A. nr. 13 din 28 octombrie 1999, părţile au convenit ca pentru comunicarea publică în cinematografie a operelor audiovizuale, româneşti şi străine, să se achite trimestrial o cotă de 1% din încasările brute realizate, după scăderea timbrului cinematografic.
Ca urmare, problema remuneraţiei cuvenite autorilor muzicii înglobate în opera cinematografică a fost stabilită prin negociere cu D.A.C.I.N., care are posibilitatea de a reprezenta direct şi autorii de muzică de film sau, conform legii, putând să raporteze sumele cuvenite acestora, unităţilor beneficiare, pe baza unui protocol negociat cu acestea.
Prin Decizia O.R.D.A. nr. 12/1999 s-a declanşat procedura de negociere pentru aprobarea Metodologiilor privind repertoriul de opere muzicale ale organismelor de gestiune colectivă şi drepturile cuvenite acestor autori. Prin Decizia O.R.D.A. nr. 52/2003, spre deosebire de negocierea din anul 1999, O.R.D.A. a desemnat R.A. D.E.F., ca utilizator în comisiile de negocieri. Din acest act, coroborat cu referatul O.R.D.A. nr. 789/2002 şi cu Protocolul nr. 41/2000, rezultă că D.A.C.I.N. poate reprezenta şi autorii muzicii de film, iar R.A. D.E.F. şi U.C.M.R. nu au mai solicitat tabele şi metodologii, conform prevederilor Legii nr. 8/1996, în ultimii 3 ani.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 lit. f) din Legea nr. 8/1996, titularii dreptului de autor asupra unei opere audiovizuale au dreptul exclusiv şi distinct de a autoriza proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale. Având în vedere că aceste drepturi sunt imposibil de gestionat în mod individual, gestiunea colectivă fiind obligatorie în acest caz, O.R.D.A. a emis Decizia nr. 13 din 28 octombrie 1999, privind constituirea comisiei de negociere a tabelelor şi metodologiilor pentru drepturile de autor şi drepturile conexe în audiovizual.
Art. 1 lit. d) prevede că părţile care vor negocia tabelele şi metodologiile privind comunicarea publică a operelor audiovizuale, sunt R.A. D.E.F. şi D.A.C.I.N.
Această decizie nu a fost contestată de R.A. D.E.F., atitudine care presupune acceptarea negocierilor privind drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale şi recunoaşterea implicită a obligaţiei de plată.
Organizatorul de gestiune colectivă D.A.C.I.N. reprezintă autorii de opere audiovizuale, cu excepţia autorilor muzicii. Această excepţie este prevăzută de dispoziţiile art. 70 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Metodologia şi tabelele privind drepturile cuvenite autorilor pentru utilizarea operelor muzicale în cadrul spectacolelor cinematografice au fost stabilite prin HG nr. 769/1999. Negocierile dintre D.A.C.I.N. şi R.A. D.E.F., au avut în vedere numai drepturile cuvenite autorilor reprezentaţi de D.A.C.I.N., acest organism de gestiune colectivă nefiind competent să negocieze pentru operele muzicale.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că „prin HG nr. 769/1999 s-a reglementat numai modul de percepere a drepturilor cuvenite autorilor muzicii, necontestat de reclamantă".
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Culturii şi Cultelor - R.A. D.E.F., împotriva sentinţei civile nr. 669 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 206/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 21/2006. Contencios. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
