ICCJ. Decizia nr. 1910/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1910/2006
Dosar nr. 598/1/2006
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 octombrie 2005, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 18671 din 30 august 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 769 din 23 noiembrie 2005, a respins acţiunea reclamantului, reţinând că, potrivit probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile autentificate ale martorilor D.A. şi N.A., acesta a părăsit Ardealul de Nord în aprilie 1940, deşi ocuparea acestui teritoriu s-a produs în septembrie 1940.
Pe cale de consecinţă, instanţa a reţinut că refugiul reclamantului nu a fost determinat de o persecuţie etnică directă şi, prin urmare, nu sunt întrunite cerinţele Legii nr. 189/2000.
A mai precizat instanţa că nu a fost posibilă audierea în instanţă, pentru detalierea declaraţiilor lor, a martorilor menţionaţi mai sus, deoarece reclamantul a precizat că aceştia nu cunosc alte împrejurări în afara celor expuse în declaraţiile autentificate depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul M.I., cu motivarea că, din eroare, în declaraţiile celor doi martori deja menţionaţi, a fost trecut anul 1940, în loc de anul 1941, ca dată a refugiului.
În dovedirea acestei susţineri, s-au depus la dosar, declaraţii autentificate precizatoare ale martorilor D.A. şi N.A., în care se precizează că recurentul s-a refugiat din Ardealul de Nord, împreună cu mama sa, în aprilie 1941, ca urmare a persecuţiei etnice suferite din partea autorităţilor maghiare de ocupaţie.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii de natură etnică, fiind refugiată, strămutată sau expulzată, în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Dovada acestei situaţii de fapt se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale, iar în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă, din declaraţiile autentificate ale martorilor D.A. şi N.A., aflate în dosarul de recurs, rezultă că reclamantul s-a refugiat, împreună cu mama sa, în aprilie 1941, din satul Ghiolti, comuna Taga, în comuna Geaca, localităţi situate în judeţul Cluj, ca urmare a persecuţiei etnice la care au fost supuşi din partea autorităţilor maghiare de ocupaţie, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în aprilie 1945.
Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat în cauză şi va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii reclamantului M.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.I. împotriva sentinţei civile nr. 769 din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi, pe fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 18671 din 30 august 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
Obligă pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1909/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1911/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
