ICCJ. Decizia nr. 1912/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1912/2006
Dosar nr. 607/1/2006
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 august 2005, reclamantul M.T. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 17808 din 15 iunie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile solicitate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada susţinerilor sale, cu declaraţiile martorelor L.M. şi H.A., ambele refugiate în aceleaşi condiţii şi din aceiaşi localitate, ca şi acesta şi care au relatat, audiate fiind în instanţă, că în toamna anului 1941, mulţi cetăţeni din localitatea Morlaca s-au refugiat în teritoriile administrate de Statul Român, cauza refugiului reprezentând-o persecuţia etnică la care i-au supus autorităţile de ocupaţie maghiare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea, atâta vreme, cât intimatul-reclamant nu a făcut dovada refugiului din motive etnice, cu înscrisuri oficiale, iar declaraţiile martorilor sunt contradictorii.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ,persoana, cetăţean român care, începând de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii de natură etnică, fiind refugiată, strămutată sau expulzată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
În conformitate cu prevederile art. 4 din HG nr. 127/2002, dovada acestei situaţii de fapt se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă, intimatul-reclamant a făcut dovada susţinerilor sale, cu declaraţiile autentificate de martori, dintre aceştia, martorele H.A. şi L.M. fiind audiate şi în instanţă, unde au relatat că au fost refugiate din aceiaşi localitate şi în aceiaşi perioadă, ca şi intimatul, precizând, totodată, că sunt beneficiare ale Legii nr. 189/2000.
Faţă de aceste considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 774 din 30 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1911/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1913/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
