ICCJ. Decizia nr. 1913/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1913/2006
Dosar nr. 615/1/2006
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 octombrie 2005, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12.222 din 31 august 2005 şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 329/CA/2005-PI din 21 noiembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile solicitate; a obligat, de asemenea, pârâta, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei RON.
Instanţa a reţinut că mama reclamantului, B.F., s-a refugiat din Ardealul de Nord, ca urmare a persecuţiei etnice suferite din partea autorităţilor maghiare de ocupaţie, împrejurare dovedită cu carnetul eliberat de Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei.
Coroborând acest aspect, cu împrejurarea, dovedită cu actele de stare civilă depuse în copie la dosar, că reclamantul s-a născut la 18 septembrie 1942, în localitatea de refugiu a părinţilor săi, oraşul Beiuş, instanţa de fond a apreciat că acesta a dobândit, ca şi părinţii săi, statut de refugiat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
S-a susţinut în motivele de recurs că, atâta vreme, cât reclamantul nu era născut la data refugiului familiei sale, el nu poate beneficia de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, deoarece legislaţia română nu-i recunoaşte copilului, în faza de concepţie, capacitatea de folosinţă.
Recursul este nefondat şi urmează fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, pot fi beneficiare ale acestui act normativ, persoanele care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuţii de natură etnică, fiind refugiate, strămutate sau expulzate din localitatea în care îşi aveau domiciliul.
După cum se poate observa, textul legii nu face distincţie între părinţii şi copii lor născuţi înainte sau în timpul refugiului, lucru pe deplin explicabil, în condiţiile în care, fiind vorba de acordarea unor drepturi compensatorii, acestea nu se pot acorda decât în mod echitabil, tuturor celor care au suportat condiţiile traumatizante ale refugiului.
Cum din probatoriile administrate conform dispoziţiilor art. 4 din HG nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale şi martori, a rezultat, pe de o parte, refugiul din motive etnice al părinţilor reclamantului, iar pe de altă parte, împrejurarea că acesta s-a născut în perioada respectivă, în localitatea de refugiu, în mod corect, instanţa de fond a admis acţiunea.
Pentru aceste considerente şi constatând că potrivit dispoziţiilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ., există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 329/CA/2005-PI din 21 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1912/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1914/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
