ICCJ. Decizia nr. 1911/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1911/2006
Dosar nr. 602/1/2006
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 februarie 2005, reclamantul V.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 15863 din 25 ianuarie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Ca urmare a respingerii acţiunii sale, reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 228 din 11 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
În urma admiterii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4086 din 28 iunie 2005, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţei, în vederea suplimentării probatoriilor.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, judecând pricina în fond după casare, prin sentinţa civilă nr. 785 din 6 decembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile solicitate pentru perioada 1 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele, administrate în cauză - acte de stare civilă şi declaraţii de martorii, atestă cu certitudine că reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia, în noiembrie 1940, ca urmare a persecuţiilor etnice suferite, din satul Traniş, comuna Poieni, în satul Săcuieu, judeţul Cluj, întorcându-se în localitatea de domiciliu, în martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând că, în speţă, nu s-a făcut dovada persecuţiei etnice, ca motiv al schimbării domiciliului, refugiul intimatului, împreună cu familia, având loc anterior instaurării ocupaţiei străine în Ardealul de Nord.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetăţean român, care, începând de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii de natură etnică, fiind refugiată, strămutată sau expulzată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
În conformitate cu prevederile art. 4 din HG nr. 127/2002, dovada acestei împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa lor, cu declaraţii de martori.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor B.P. şi T.T., rezultă că intimatul s-a refugiat din Ardealul de Nord, aflat sub ocupaţie maghiară, în noiembrie 1940, iar cei doi martori au fost refugiaţi împreună cu el, în aceiaşi localitate.
În raport cu concludenţa acestei probe rezultă că, în mod corect, instanţa de fond i-a recunoscut intimatului, beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Faţă de acest considerent, constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 785 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1910/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1912/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
