ICCJ. Decizia nr. 195/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 64/M/2005, la Tribunalul Brașov, secția conflicte de muncă, reclamanții Ș.V.A., H.O., O.I., P.I., V.N., C.C., S.A., S.E., B.S., C.I., P.I., B.S.M., P.C.A., S.D.G., J.C., P.C., N.C., C.L., T.L., Ș.V.H., D.N., D.R.C., D.C., B.C., A.I., S.G., I.C.C., G.C., T.A., R.I.F., V.S., au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, instanța să-i oblige pe pârâți, să le restituie sumele de bani, reținute în mod nelegal pe perioada 1 iulie 2002 - 31 decembrie 2004, la zi, ca urmare a neaplicării cotei procentuale de reducere a impozitului, prevăzută de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată prin distincțiile intitulate "Meritul judiciar", cu aplicarea coeficientului de inflație, defalcat pe fiecare lună și a dobânzii legale prevăzute de Codul de procedură fiscală, până la stingerea definitivă a datoriilor.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pentru rezultate meritorii obținute în activitatea de procurori, li s-au acordat în baza art. 107 din Legea nr. 92/1992, distincțiile Ordinul și Medalia "Meritul judiciar", în funcție de clasa acordată, ei beneficiind de o reducere a impozitului pe venit în cote de 50%, 40%, 30%, respectiv 25% și 20% după caz.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență materială a tribunalului, în soluționarea cauzei, competentă material fiind Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Același pârât a formulat și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin sentința nr. 93/M din 31 martie 2005, Tribunalul Brașov, secția conflicte de muncă, a admis excepția de necompetență materială a tribunalului și a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.
Tribunalul a reținut că în speță este vorba de procedura de restituire a unor sume de bani reținute reclamanților, cu titlu de impozit, prevăzută de art. 112 C. proc. fisc., această procedură trebuind a fi aprobată prin ordin al ministrului finanțelor publice, astfel că una din părți fiind o autoritate centrală, sunt aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 255/F/CA/2005.
Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea depusă prin Direcția Generală a Finanțelor Publice (în baza mandatului special acordat), a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și cea a inadmisibilității cererii de chemare a sa în garanție.
Instanța a analizat mai întâi excepția de necompetență materială a curții de apel, privind soluționarea acțiunii formulate de reclamanți, constatând competența materială a Tribunalului Brașov.
Argumentele pentru care s-a stabilit că nu este competentă material să soluționeze cauze, se raportează la obiectul acțiunii de chemare în judecată, în funcție și de precizările făcute de reclamanți - restituirea unor sume de bani reținute nelegal de pârâți, prin neaplicarea procentelor de reducere a impozitului pe venit, conform legii.
Se precizează că acțiunea reclamanților, prin obiectul său, se încadrează în categoria litigiilor de muncă, întemeiate pe prevederile Legii nr. 168/1999,art. 67,art. 68 și art. 73 lit. d) din lege, nefiind aplicabilă procedura specială prevăzută de Legea contenciosului administrativ.
Problema pe care trebuie s-o rezolve instanța de dreptul muncii, este aceea dacă reclamanții aveau sau nu, dreptul de a li se aplica impozitul redus pe venit, în cotele stabilite de Legea nr. 92/1992, dat fiind că sunt beneficiarii distincției "Meritul judiciar".
Nu se contestă un act de autoritate publică, emis de o autoritate sau instituție centrală, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ sau fiscal.
Constatându-se existența unui conflict negativ de competență, dosarul a fost înaintat, înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru regulator de competență, în conformitate cu art. 21 C. proc. civ.
în rezolvarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
în speță, obiectul cererii de chemare în judecată vizează plata unor drepturi salariale reprezentând restituirea cotelor de impozit calculate și reținute în mod ilegal, pe perioada 1 iulie 2002 - 31 decembrie 2004, la zi, ca urmare a neaplicării cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzut de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată prin distincția "Meritul judiciar".
Neaplicarea cotei procentuale de reducere a impozitului pe venit, a avut drept consecință afectarea drepturilor salariale ale procurorilor - reclamanți, prin diminuarea cuantumului acestora.
Salarizarea pe alte drepturi ale magistraților este reglementată prin O.U.G. nr. 177/2002, prevederile acestei ordonanțe reprezentând norme speciale, care se completează cu prevederile dreptului comun ale Codului muncii, respectiv cu cele ale art. 169, 269 și 284 din acest cod.
în cazul magistraților este vorba de un raport juridic de muncă atipic, iar lipsa unor prevederi legale pentru reparațiile curente, ca urmare a neacordării unor drepturi salariale deja stabilite (în speță acordarea unor drepturi salariale majorate, în raport cu cota procentuală de reducere a impozitului), trebuie complinite cu prevederile din dreptul comun.
Așadar, în mod corect curtea de apel a statuat că litigiul dedus judecății intră în sfera litigiilor de muncă în care competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului.
în acest context, conform art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., competența judecării prezentului litigiu a fost stabilită în favoarea Tribunalului Brașov, secția conflicte de muncă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 196/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 182/2006. Contencios → |
|---|
