ICCJ. Decizia nr. 196/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bistrița-Năsăud, reclamanta C.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud, să i se recunoască ca vechime în muncă, perioada 1940 - 1945, cât a fost refugiată din Arad, la București, perioadă în care, datorită afecțiunilor cardiace dobândite urmare a traumelor generale de refugiere, nu a putut să se angajeze în muncă.
Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, prin sentința nr. 465/F din 8 iunie 2005, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta C.L. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud, având ca obiect contestație la Legea nr. 19/2000, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, reținând că în cauză se atacă refuzul pârâtei de a soluționa cererea reclamantei și de a emite o hotărâre.
Primind dosarul, această instanță s-a considerat, la rândul său, necompetentă, sub aspect material și prin sentința civilă nr. 584 din 6 octombrie 2005 a declinat competența materială de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta C.L. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut competența tribunalului în baza prevederilor art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000, în cauză fiind o contestație în legătură cu drepturile ce derivă din acordarea calității de refugiat, printre care și dreptul la vechime în muncă.
Constatând că în cauză s-a ivit un conflict negativ de competență, Curtea de Apel Cluj a înaintat dosarul la înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit art. 20 și 21 C. proc. civ., pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Competența aparține Tribunalului Bistrița-Năsăud, potrivit prevederilor art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000, privind dreptul la pensie și alte drepturi de asigurări sociale.
Astfel, din cererea adresată instanței de judecată, rezultă că obiectul acțiunii îl reprezintă contestarea faptului că prin decizia de pensionare, Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud nu i-a recunoscut ca vechime în muncă, perioada 11 octombrie 1940 - 6 martie 1945, pentru care, prin hotărârea nr. 1327/2004, i s-a recunoscut calitatea de refugiată, în condițiile O.G. nr. 105/1999.
Având în vedere obiectul acțiunii, în mod greșit a reținut Tribunalul Bistrița-Năsăud, că ar fi aplicabile prevederile art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, în cauză fiind incidente prevederile art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000.
| ← ICCJ. Decizia nr. 228/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 195/2006. Contencios → |
|---|
