ICCJ. Decizia nr. 1956/2006. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1956/2006
Dosar nr. 27122/2/2005
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 august 2005, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2749/2005, reclamanta S.R.R. a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A., solicitând anularea deciziei nr. 2948 din 27 iulie 2005, prin care i s-a aplicat o amendă de 50.000.000 lei, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (4) din Legea nr. 504/2002.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că Decizia atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece emisiunea de sport la care se face referire, face parte din emisiunea M., şi nu din R., cum greşit a fost încadrată, iar menţionarea firmei a fost făcută în cadrul unei transmisiuni în direct, care poate fi sponsorizată.
În opinia reclamantei, rubrica sport din cadrul emisiunii M. poate fi sponsorizată, iar potrivit art. 14 din Decizia C.N.A. nr. 254/2004, radiodifuzorii pot difuza în timpul transmisiei unei emisiuni sportive, logo-uri publicitare, cu respectarea anumitor condiţii.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1880 din 15 noiembrie 2005, a respins acţiunea, ca fiind neîntemeiată, reiterând următoarele:
Prin Decizia nr. 457 din 26 iulie 2005, emisă de C.N.A., S.R.R. a fost amendată cu suma de 50.000.000 lei, deoarece în timpul rubricii „sport", difuzată în data de 21 iulie 2005, începând cu ora 7.30, în cadrul programului de ştiri R. a fost menţionat numele unei firme care a sponsorizat una din corespondenţe, considerându-se că s-a încălcat prin aceasta, art. 34 alin. (4) din Legea nr. 504/2002.
Potrivit raportului de monitorizare şi revistei programului de radio U.R., în data de 21 iulie 2005, în cadrul emisiunii M., care este programată între orele 6.08 - 9.00, după programul de ştiri R. de la ora 7.00 şi rubrica „meteo", a urmat rubrica „sport" la ora 7.30, iar în cadrul acesteia a fost difuzată o corespondenţă de la Montreal de la mondialele de nataţie, afirmându-se că această corespondenţă este sponsorizată de firma F.I.
Curtea a constatat că au fost încălcate dispoziţiile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, potrivit cărora programele de ştiri şi emisiunile informative pe teme politice nu pot fi sponsorizate, legea nediferenţiind în raport cu caracterul ştirilor, iar rubrica „sport" care prezintă ştirile din acest domeniu, are caracterul unui program, aşa cum este definit în art. 1 lit. f) din aceeaşi lege, respectiv ca „o comunicare audiovizuală identificată în cadrul unei succesiuni orare a serviciului de programe prin titlu, conţinut, formă sau autor".
Apărarea reclamantei, referitoare la art. 14 din Decizia C.N.A. nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea şi teleshopingul, a fost înlăturată, apreciindu-se că logoul publicitar nu poate fi inserat în emisiunile de radio, fiind admisibil numai în timpul emisiunilor sportive în direct, televizate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta S.R.R., solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acţiunii, cu consecinţa anulării deciziei de sancţionare nr. 457 din 26 iulie 2005.
În motivarea recursului s-a susţinut, în primul rând, că instanţa şi-a depăşit atribuţiile, neputându-se pronunţa asupra interpretării dacă rubrica „sport" este sau nu program, astfel cum este definit de lege, deoarece nu această interpretare făcea obiectul contestaţiei S.R.R., ci Decizia C.N.A., care face referire la programul R.
În opinia recurentei, C.N.A. este în culpă, deoarece întregul raţionament de sancţionare are la bază faptul că radiojurnalul este program. Or, în aceste condiţii ar fi trebuit să recurgă la anularea deciziei şi să emită o altă decizie de sancţionare, care să aibă la bază fundamentarea că rubrica „sport" este un program care nu poate fi sponsorizat, iar instanţa de judecată a depăşit limitele verificării legalităţii şi temeiniciei actului administrativ dedus judecăţii, făcând ea însăşi interpretări cu privire la posibilele motive de sancţionare a S.R.R., de către C.N.A.
În al doilea rând, susţine recurenta, rubrica „sport" se deosebeşte fundamental de programul de ştiri R., care nu poate fi sponsorizat şi, mergând în detaliu, în speţă a fost sponsorizată corespondenţa de la trimisul special R.T., care este aceeaşi specie, dar alt gen radiofonic, legea interzicând numai sponsorizarea programelor de ştiri şi a emisiunilor informative.
Sintetizând motivele de recurs, s-a solicitat a se avea în vedere, în argumentarea soluţiei preconizate, faptul că obiectul dedus judecăţii îl constituie sancţionarea S.R.R., pentru sponsorizarea programului de ştiri R., contrar probelor de la dosar, în timp ce sponsorizarea a avut loc în cadrul rubricii sport din cadrul emisiunii M., că art. 34 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 are în vedere numai programele de ştiri, rubrica sport fiind un program complex care cuprinde informaţii din sport, transmisiuni, comentarii, dezbateri, ştiri, etc. şi faptul că în speţă a fost sponsorizată o corespondenţă din străinătate în cadrul unei rubrici, respectivul text de lege neinterzicând sponsorizarea rubricilor sau a corespondenţelor.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei, prin prisma dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în materie, nefiind dat nici un motiv care să impună desfiinţarea acesteia, concluzie fundamentată pe următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 457 din 26 iulie 2005, recurenta a fost sancţionată cu o amendă de 5000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 34 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Sancţiunea a fost aplicată, întrucât s-a constatat că în data de 21 iulie 2005, începând cu ora 07.30 a fost difuzată, în cadrul rubricii de ştiri sportive „Sport", o corespondenţă din Canada, despre care prezentatorul a afirmat că este sponsorizată de firma F.I., astfel cum rezultă din circumstanţierea stării de fapt reţinută în considerentele deciziei atacate.
La aplicarea sancţiunii, Consiliul a avut în vedere şi faptul că recurenta a mai fost sancţionată anterior pentru încălcarea aceloraşi dispoziţii legale, potrivit cărora ştirile, indiferent de domeniul pe care se vizează, nu pot fi sponsorizate, considerentele deciziei conţinând şi această precizare.
Prin dispoziţiile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a interzis sponsorizarea programelor de ştiri, indiferent de natura lor, precum şi a emisiunilor informative pe teme politice.
Programul/emisiunea sunt definite prin art. 1 lit. f) din aceeaşi lege, ca fiind o comunicare audiovizuală identificabilă, în cadrul unei succesiuni orare a serviciului de programe, prin titlu, conţinut, formă sau autor.
Prima instanţă a examinat în mod corect legalitatea deciziei atacate, prin prisma acestor dispoziţii legale şi a motivelor invocate de reclamantă privind independenţa rubricii „Sport", faţă de programul R. şi pretinsa admisibilitate a sponsorizării emisiunilor sportive transmise în direct, respectând limitele învestirii şi fără a depăşi competenţa materială stabilită de lege.
În condiţiile în care legea nu face distincţie între tipurile de ştiri ce pot fi difuzate în vreun program audiovizual, astfel cum este definit de textul de lege mai sus indicat, s-a concluzionat în mod corect că nu prezintă nici o relevanţă, modalitatea de plasare şi de transmitere a acestora, ca, de altfel, nici distincţia dintre rubrica „Sport" şi programul de ştiri R., cum pretinde recurenta.
Pe de altă parte, din programul pus la dispoziţia publicului de către recurentă, rezultă fără dubii că emisiunea M. conţine programul „R., cu rubricile „sport" şi „meteo", astfel încât precizările din cuprinsul deciziei atacate sunt corecte, prima instanţă examinând toate aspectele invocate de părţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 pct. 1 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.R.R. împotriva sentinţei civile nr. 1880 din 15 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1265/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2219/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
