ICCJ. Decizia nr. 2297/2006. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2297/2006
Dosar nr. 4182/2005
nr. 30678/1/2005
Şedinţa publică din 20 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 12 mai 2004, reclamanta SC I.A.C. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Garda Financiară Centrală - Comisariatul General, a contestat Decizia nr. 105 din 21 aprilie 2004, emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi procesul-verbal de control 1416 din 14 octombrie 2002, încheiat de Garda Financiară Centrală, solicitând anularea acestora, ca nelegale şi netemeinice şi exonerarea sa de plata sumei totale de 493.592.790 lei, reprezentând T.V.A., ca nedatorată bugetului de stat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că funcţionează în baza sentinţei civile nr. 1981 din 10 iulie 1991, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, fiind înfiinţată în baza Legii nr. 31/1990, cu modificările ulterioare, având ca obiect de activitate - învăţământ superior, iar activitatea de învăţământ superior este scutită de plata T.V.A., potrivit art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002, privind T.V.A., raportat la art. 15 alin. (5) din Legea nr. 84/1995, republicată.
Reclamanta a menţionat că nici ea şi nici celelalte instituţii de învăţământ superior din România nu au depus şi nu au fost luate în evidenţa administraţiei financiare, ca plătitori de T.V.A. şi nu fac înregistrări distincte în evidenţele contabile pentru acest segment fiscal. Reclamanta a arătat că la 19 septembrie 2002 a fost verificată de Garda Financiară Centrală, care a constatat în mod corect, că I.A.C. îşi desfăşoară activitatea pe principiul non profit, veniturile acestuia fiind realizate exclusiv din taxe şcolare, organele de control stabilind că societatea nu este plătitoare de T.V.A. şi nu datorează această taxă la bugetul de stat, iar la 10 octombrie 2002, aceleaşi organe de control au efectuat o nouă verificare, când s-a reţinut că I.A.C. este plătitor de T.V.A., deşi în acest interval de timp, între cele două controale nu a intervenit nici o modificare a legii.
Reclamanta a subliniat că activitatea de învăţământ superior desfăşurată de societate este scutită de T.V.A., conform art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002, aplicabilă în acel moment şi conform Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, care prevedea la art. 15 alin. (5), că sunt scutite de T.V.A., activităţile de învăţământ superior.
Prin sentinţa civilă nr. 1745/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă, reţinându-se că reclamanta, de la înfiinţare, a desfăşurat activitate de învăţământ superior; că la data înfiinţării, anul 1991, conform Legii nr. 31/1990, avea avizele şi actele de autorizare necesare, astfel încât, funcţionând legal, este scutită de plata T.V.A. prevăzută de normele fiscale pentru activitatea de învăţământ.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Garda Financiară - Comisariatul General.
În motivarea recursurilor s-a arătat, în esenţă, că reclamanta este o societate comercială înfiinţată conform Legii nr. 31/1990 şi nu este o instituţie de învăţământ superior înfiinţată prin lege, conform Legii nr. 84/1995 şi potrivit procedurilor prevăzute de Legea nr. 88/1993; că numai activitatea de învăţământ desfăşurată de entităţi cuprinse în sistemul naţional de învăţământ beneficiază de scutire de T.V.A. conform art. 6 lit. b) din OUG nr. 17/2000.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursurilor, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate.
Din probele administrate în cauză se reţine că în perioada 2000 – 2001, societatea reclamantă a încasat de la cursanţi, taxe şcolare pentru activitatea de învăţământ superior universitar, postuniversitar şi doctorat, fără să deţină autorizaţie provizorie de funcţionare sau acreditare, conform Legii nr. 88/1993, modificată, eliberată de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Conform art. 2 din Legea nr. 144/1999, pentru modificarea Legii nr. 88/1993, privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, instituţiile de învăţământ superior funcţionează pe principiul non-profit, în conformitate cu criteriile şi standardele de evaluare academică şi acreditare prevăzute prin lege; instituţiile de învăţământ superior sunt în condiţiile legii, universităţi, academii de studii şi altele similare.
La art. 31 din Legea nr. 144/1999, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 88/1993, privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, se menţionează: pot desfăşura activităţi de învăţământ superior şi pot utiliza denumirile universitate, institut, academie de studii sau altele similare, numai instituţiile de învăţământ superior autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 144/1999, procesul de acreditare a instituţiilor de învăţământ superior cuprinde două faze: a) autoritatea de funcţionare provizorie, în condiţiile prevăzute de art. 2 din prezenta lege, care acordă dreptul de organizare a admiterii; b) acreditarea, care acordă dreptul de a organiza examen de licenţă după caz, de absolvire şi de a elibera diplome recunoscute de Ministerul Învăţământului.
Acest act normativ prevede la art. 5 pct. c) şi d), că instituţia de învăţământ superior se înfiinţează prin lege, numai după parcurgerea procedurilor de evaluare şi acreditare.
Totodată, pe perioada supusă verificării sunt incidente prevederile art. 6 A lit. b) alin. (1) din OG nr. 34/1997, privind completarea şi modificarea unor reglementări referitoare la T.V.A., preluate din art. 6 A lit. b) din OUG nr. 17/2000, privind T.V.A., care precizează că sunt scutite de T.V.A., unităţile şi instituţiile de învăţământ cuprinse în sistemul naţional de învăţământ aprobat prin Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare.
Art. 15 alin. (5) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare precizează că sistemul naţional de învăţământ cuprinde: învăţământul superior: învăţământul universitar şi învăţământul postuniversitar.
În raport cu prevederile legale menţionate se reţine că pentru a beneficia de scutire de T.V.A., unitatea de învăţământ care desfăşoară activităţi cuprinse în sistemul naţional de învăţământ, trebuie să fie autorizată să funcţioneze provizoriu sau să fie acreditată.
Având în vedere că reclamanta, societate comercială, înfiinţată în baza Legii nr. 31/1990, nu a obţinut de la Ministerul Învăţământului, autorizaţia de funcţionare provizorie, ea nu se încadrează în categoria instituţiilor de învăţământ care pot beneficia de scutire de plata T.V.A., conform prevederilor art. 6 A lit. b) alin. (1) din OG nr. 34/1997, dispoziţii preluate în art. 6 A lit. b) alin. (1) din OUG nr. 17/2000.
Împrejurarea că reclamanta are Cod fiscal fără atributul „R", care se acordă plătitorilor de T.V.A., nu are relevanţă, întrucât intră în responsabilitatea contribuabilului, completarea declaraţiei de înregistrare fiscală şi solicitarea atribuirii Codului fiscal, conform art. 25 A lit. a) din OUG nr. 17/2000 şi art. 1 şi 2 din OG nr. 82/1998.
Pentru considerentele expuse, recursurile vor fi admise, sentinţa va fi modificată şi acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Garda Financiară Centrală - Comisariatul General, împotriva sentinţei civile nr. 1745 din 26 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta SC I.A.C. SRL Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2220/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2431/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
