ICCJ. Decizia nr. 2431/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2431/2006
Dosar nr. 3321/1/2006
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 144 din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul nr. 2980/2005, a fost admisă în parte, astfel cum a fost restrânsă, acţiunea formulată de numitul L.C., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, constatându-se că reclamantul îndeplineşte condiţiile de vechime în funcţia de specialitate juridică, în vederea participării la concurs, în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2005, republicată.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului, suma de 50 milioane lei, daune morale.
În baza art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunţarea reclamantului la judecata capătului de cerere, prin restituirea taxei de participare la concurs.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit Legii nr. 92/1992, art. 44 alin. (2), coroborat cu art. 103 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, funcţia de specialitate juridică în administraţia publică pe care reclamantul a exercitat-o timp de 4 ani şi 5 luni, fiind asimilată vechimii în magistratură, îi conferă reclamantului, posibilitatea de a fi numit în magistratură.
Ca urmare, a considerat instanţa că reclamantul îndeplineşte condiţia de vechime în specialitate juridică, ce-l îndreptăţeşte să participe la concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 33 din Legea nr. 303/2004, având în vedere că dispoziţiile acestei legi, privind vechimea, se aplică de la 1 ianuarie 2005 (concursul la care i-a fost refuzată reclamantului, participarea, având loc la 19 martie 2005).
La acordarea daunelor morale, instanţa a avut în vedere că lezarea demnităţii reclamantului s-a produs ca efect al negării dreptului său de a accede la o profesie, doar pentru faptul că, deşi a desfăşurat activitatea specifică oricărui post de „consilier juridic", funcţia sa purta denumirea de „jurist", această diferenţiere constituind şi o discriminare, nepermisă de Constituţia României şi de tratatele şi pactele ratificate de România.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cererea fiind legal timbrată.
Recurentul critică sentinţa, ca netemeinică şi nelegală, în temeiul art. 304 pct. 9 şi ale art. 3011 C. proc. civ. arătând că instanţa a încălcat şi aplicat greşit art. 33 alin. (1) şi art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, ale căror dispoziţii erau aplicabile în speţă.
Arată recurentul că din actele depuse de intimatul-reclamant, pentru înscrierea la concurs, a rezultat că el nu îndeplinea condiţia de vechime în specialitate de minimum 5 ani, întrucât până în anul 2002, reclamantul a fost încadrat ca „inspector de specialitate jurist", la autoritatea unde lucra.
Susţine recurentul, că intimatul nu a făcut dovada exercitării niciuneia dintre funcţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 33.
Consideră recurentul, că instanţa a aplicat greşit art. 103 alin. (1) [actualul art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004], conform căruia „magistraţii în funcţie" şi „personalul de specialitate juridică asimilat acestora", care au beneficiat de vechime în magistratură potrivit Legii nr. 92/1992, îşi păstrează această vechime, întrucât reclamantul ar fi trebuit să aibă calitatea de magistrat în funcţie sau de personal asimilat magistraţilor la data formulării cererii de a participa la concurs, ceea ce nu este cazul.
Arată recurentul, că instanţa a considerat incidente, în mod greşit, dispoziţiile Legii nr. 92/1992, întrucât ele au fost abrogate prin Legea nr. 303/2004, iar norma de trimitere din art. 103 alin. (1) [în prezent art. 104 alin. (1)], are în vedere doar judecătorii şi procurorii în funcţie şi personalul de specialitate juridic asimilat acestora.
În ceea ce priveşte acordarea daunelor morale, recurentul arată că aprecierea instanţei este eronată, întrucât respectarea egalităţii în drepturi şi a obligaţiei de nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în perioada în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse de reglementările anterioare.
Consideră recurentul, tot în legătură cu acest aspect, că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel încât, la situaţii diferite poate exista un tratament juridic diferit, principiu statuat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care recunoaşte, astfel, dreptul la diferenţă.
Recursul se fondează, sentinţa urmând a fi modificată în tot, iar în fond, respinsă acţiunea, ca neîntemeiată, pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
În raport cu data depunerii de către reclamant, a dosarului pentru concursul din 19 martie 2005, textele legale care interesează în speţă sunt: art. 31 alin. (1), art. 85, art. 86 alin. (1), art. 103 alin. (1) şi art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în forma sa iniţială (M. Of. nr. 576/29.06.2004).
Ar. 31 enumeră, limitativ, categoriile de persoane care pot fi numite în magistratură, pe bază de concurs, cu condiţia de a avea o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani. Aceste persoane sunt, printre altele, consilierii juridici.
Textul menţionează, de asemenea, „personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor, potrivit legii", trimiterea fiind implicită la art. 86 alin. (1): „Personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, din Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, din Institutul Naţional de Criminologie şi din Institutul Naţional al Magistraturii este asimilat magistraţilor, pe durata îndeplinirii funcţiei".
Potrivit art. 104 alin. (1), dispoziţiile Legii nr. 303/2004, privind vechimea necesară pentru ocuparea funcţiei de judecător sau procuror, se aplică începând cu 1 ianuarie 2005, textul trimiţând implicit la art. 31 alin. (1).
Aşadar, la data depunerii dosarelor pentru concursul din 19 martie 2005, textul art. 31 alin. (1) era aplicabil.
Nu are incidenţă în speţă, art. 103 alin. (1), referitor la drepturi câştigate în temeiul Legii nr. 92/1992, întrucât el se referă la două categorii de persoane din care reclamantul nu făcea parte la data înscrierii la concurs: „magistraţii în funcţie" şi „personalul de specialitate juridică asimilat acestora", adică cei menţionaţi la art. 86 alin. (1), şi nicidecum „consilierii juridici" ori „juriştii inspectori de specialitate".
Aşadar, instanţa de fond a interpretat greşit sintagma „personal de specialitate juridică asimilat acestora", pentru că în cuprinsul Legii nr. 303/2004, singurele persoane asimilate magistraţilor sunt cele enumerate la art. 86 alin. (1) şi numai pe durata îndeplinirii acelor funcţii de specialitate juridică din cele cinci instituţii speciale a căror activitate este legată, prin natura ei, de înfăptuirea justiţiei.
Ca urmare, nu se poate considera că, Consiliul Superior al Magistraturii a decis discriminatoriu cu privire la intimat, întrucât, în limitele unicului text aplicabil - art. 31 alin. (1), a constatat, pe baza înscrierilor din carnetul de muncă, o vechime în specialitate, ca şi „consilier juridic", sub 5 ani.
Instanţa de fond a apreciat, analizând existenţa discriminării, că funcţia de „inspector de specialitate - „jurist", trebuia considerată de către Consiliul Superior al Magistraturii, echivalentă cu cea de „consilier juridic", acoperind aceeaşi sferă de activitate în specialitate juridică.
Constatarea nu este exactă, întrucât funcţiile publice nu pot fi stabilite ori echivalate în mod arbitrar, nici de către angajatori, nici de către autorităţi ori instituţii terţe, ci sunt stabilite prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Legea nr. 188/1999, în forma ei iniţială cuprindea, în Anexa nr. 1, o listă a funcţiilor publice, la pct. III „Servicii descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale", lit. B) „Funcţii publice de execuţie", fiind trecute cele de: „1. Consilier, expert, consultant / 2. Inspector de specialitate, referent de specialitate / 3. Inspector / 4. Referent".
Legea nr. 161/2003 - Titlul III „Reglementări privind funcţia publică şi funcţionarii publici", modifică Legea nr. 188/1999, introducând şi o nouă listă cuprinzând funcţiile publice în care, la pct. 13, sunt trecute funcţiile de „expert, consilier, inspector, consilier juridic".
Legea precizează într-o „Notă" că funcţii publice, altele decât cele prevăzute la pct. I, se stabilesc cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Încadrarea intimatului, la un moment dat al carierei sale de funcţionar public, ca „inspector de specialitate - jurist", dovedeşte că serviciul public descentralizat în care el funcţiona, şi-a exercitat prerogativa de mai sus, dar nu a făcut decât să nuanţeze activitatea lui ca „inspector de specialitate", adăugând „jurist", ceea ce nu echivalează, în mod evident, cu funcţia generală de „consilier juridic", funcţia lui de bază fiind aceea de „inspector".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 144 din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul L.C., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2297/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2522/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
