ICCJ. Decizia nr. 2002/2006. Contencios. Litigiu privind evidenţa informatizată a persoanei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2002/2006
Dosar nr. 886/1/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 12 iulie 2005, reclamantul N.D. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti, solicitând anularea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului pe o perioadă de 3 ani, până la 25 noiembrie 2006.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că măsura este restrictivă şi nu ţine cont că prin aceasta este împiedicat să fie alături de soţie şi copilul minor, care se află legal în Franţa.
Prin sentinţa civilă nr. 23 din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, reţinând ca măsura luată se justifică, în raport cu conduita reclamantului, care nu se afla la prima abatere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul N.D. care a reiterat susţinerile din acţiune.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul a fost returnat din Elveţia, situaţie în care, legal şi temeinic, prin aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, privind regimul paşapoartelor, i s-a suspendat dreptul de folosire al paşapoartelor pe o perioadă de 5 ani , începând de la 25 noiembrie 2003.
Ca urmare a contestaţiei formulate, pârâta i-a redus perioada de suspendare la 3 ani, respectiv până la 25 noiembrie 2006.
Măsura astfel aplicată, este mai mult decât justificată, ţinând cont de antecedentele reclamantului care a mai fost returnat de două ori din Franţa şi faţă de care s-au întocmit acte premergătoare pentru trecerea ilegală a graniţei în 2003 şi 2004.
Astfel fiind, soluţia de menţinere a măsurii dispuse de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte, împotriva reclamantului-recurent urmează a fi apreciată ca fiind legală şi temeinică şi în consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul N.D. împotriva sentinţei civile nr. 123 din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1947/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2004/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
