ICCJ. Decizia nr. 2006/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2006/2006
Dosar nr. 1076/1/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, sub nr. 4874 din 29 august 2005, reclamantul M.M. a contestat hotărârea nr. 4318 din 5 august 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, solicitând recunoaşterea statutului de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, „Certificatul de situaţie familiară" nr. 9/45 din 3 aprilie 1944, eliberat de Primăria comunei Călăţele, judeţul Cluj, fişa nr. 32759 din 17 iunie 1940, emisă de Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei, precum şi declaraţiile autentice ale unor martori, arătând că s-a născut la data de 15 septembrie 1943, în localitatea Călăţele, unde părinţii săi se refugiaseră, în anul 1940, din Târgu Mureş, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, şi că în mod greşit pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că, fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice, în conformitate cu prevederile legale aplicabile în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 246 din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins contestaţia, ca nefondată, reţinând, în esenţă, că, nefiind născut la data refugiului părinţilor săi, reclamantul nu poate beneficia de compensaţiile acordate de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că soluţia este netemeinică şi nelegală, întrucât ignoră statutul de refugiat pe care acesta l-a dobândit, prin naştere, de la părinţii săi.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor legale sus menţionate, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care, fără a-şi fi părăsit efectiv domiciliul, au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice.
Că astfel trebuie interpretate prevederile legale aplicabile în cauză, o dovedeşte şi faptul că, prin art. 3 din OG nr. 105/1999, legiuitorul a inclus în categoria beneficiarilor legii, şi pe soţul supravieţuitor al persoanei care, decedată fiind, a suferit persecuţii etnice în una din formele prevăzute la art. 1 din ordonanţă. Or, dacă soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, i-au fost acordate drepturi compensatorii, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a statutului de refugiat.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este necontestat că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, rezultă că acesta, începând cu data naşterii sale, respectiv 15 septembrie1943, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa, împrejurare faţă de care instanţa de fond în mod greşit i-a respins acţiunea.
Aşa fiind, încadrându-se în situaţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de compensaţiile acordate de acest act normativ, pentru perioada corespunzătoare refugiului, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea la casa de pensii.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar acţiunea formulată de reclamant va fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva sentinţei civile nr. 246 din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea formulată de reclamant.
Anulează hotărârea nr. 4318 din 5 august 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mureş şi obligă pârâta să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 iulie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2005/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2007/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
