ICCJ. Decizia nr. 2010/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2010/2006
Dosar nr. 1857/1/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, sub nr. 7465 din 15 iulie 2005, reclamantul Ş.H. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 141 din 31 martie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada refugiului.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, extras de pe „Tabelul cuprinzând familiile refugiate din Ardeal de la data cedării şi până în prezent", întocmit de Prefectura judeţului Făgăraş şi eliberat de Arhivele Naţionale, sub nr. C. 118 din 11 februarie 2005, Adeverinţa de absolvire a studiilor, eliberată de Şcoala Generală nr. 2 Făgăraş, sub nr. 725 din 18 iulie 2005, precum şi declaraţiile autentice ale unor martori, arătând că s-a născut la data de 9 aprilie 1937, în localitatea Sovata, judeţul Mureş, de unde, în anul 1940, urmare a cedării către Ungaria a Ardealului de Nord, s-a refugiat, împreună cu familia, în localitatea Făgăraş, judeţul Braşov şi că în mod greşit pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, ca tardiv formulată, arătând că, raportat la data comunicării hotărârii, contestaţia a fost introdusă peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 373 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins contestaţia, ca tardiv formulată, reţinând că hotărârea pârâtei i-a fost comunicată reclamantului, la data de 2 iunie 2005, iar acesta a introdus acţiunea la data de 15 iulie 2005, cu depăşirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 7 din OG nr. 105/1999.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea sentinţei atacate şi reţinerea cauzei, spre soluţionare. În acest sens, recurentul-reclamant a invocat prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că soluţia este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa de fond nu a ţinut seama de adresa Direcţiei Regionale de Poştă Timişoara - O.J.P. Arad, nr. 463 din 31 octombrie 2005, care atestă neregularitatea procedurii de comunicare a hotărârii contestate.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Într-adevăr, la dosarul cauzei se află adresa Direcţiei Regionale de Poştă Timişoara - O.J.P. Arad, nr. 463 din 31 octombrie 2005, prin care această instituţie recunoaşte că, deşi a fost trimis în regim de „recomandată" - sub nr. 20007, plicul conţinând hotărârea pârâtei ,a fost comunicat reclamantului de către factorul poştal, prin „depunere la cutie", motiv pentru care acesta a şi fost sancţionat şi reinstruit cu privire la modul de predare a recomandatelor.
Cum reclamantul a făcut dovada neregularităţii procedurii de comunicare a hotărârii contestate, în mod greşit a procedat instanţa de fond respingând acţiunea acestuia, ca tardiv formulată.
Pe fond, se constată, de asemenea, că acţiunea reclamantului este întemeiată, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
În cauză, s-a făcut dovada, potrivit legii, atât cu acte oficiale (extras de pe „Tabelul cuprinzând familiile refugiate din Ardeal de la data cedării şi până în prezent" şi Adeverinţa de absolvire de către reclamant a studiilor), cât şi prin declaraţiile autentice ale martorilor S.I. şi M.G., că recurentul-reclamant s-a refugiat, în septembrie 1940, urmare a cedării către Ungaria a Ardealului de Nord, din localitatea natală, Sovata, judeţul Mureş, în localitatea Făgăraş, judeţul Braşov.
Aşa fiind, încadrându-se în situaţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de compensaţiile acordate de acest act normativ, pentru perioada corespunzătoare refugiului, 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Cum cererea petentului a fost depusă la casa de pensii la data de 8 martie 2005, aşa cum rezultă din chiar cuprinsul hotărârii contestate, reclamantul va beneficia de drepturile acordate, conform art. 5 din OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 aprilie 2005.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi, în fond, acţiunea formulată de reclamant va fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Ş.H. împotriva sentinţei civile nr. 373 din 7 decembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează hotărârea atacată şi, în fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 141 din 31 martie 2005 a Casei Judeţene de Pensii Arad şi obligă pârâta să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu 1 aprilie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2007/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2011/2006. Contencios → |
|---|
