ICCJ. Decizia nr. 2011/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2011/2006
Dosar nr. 1436/1/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25 ianuarie 2006, SC T.E. SRL Bucureşti şi SC T. SA Tulcea au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1603 din 28 septembrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 pct. 1 C. proc. civ., contestatoarele au susţinut că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unor grave greşeli materiale, realizate, pe de o parte, prin omisiunea respectării formelor procedurale prescrise de principiile fundamentale ale procesului civil şi de dispoziţiile legale imperative, iar pe de altă parte, prin confundarea şi neexaminarea unor aspecte esenţiale ale raporturilor juridice dintre părţi.
În primul motiv al contestaţiei, s-a arătat că instanţa de recurs nu a examinat şi nu s-a pronunţat cu privire la excepţia tardivităţii acţiunii formulate de SC E. SA Tulcea. Contestatoarele au precizat că această excepţie procedurală a fost invocată în cuprinsul concluziilor scrise depuse la data de 26 septembrie 2005, dar instanţa de recurs nu a repus cauza pe rol pentru discutarea excepţiei în contradictoriu şi prin Decizia contestată a omis să se pronunţe expres sau tacit asupra acesteia. Contestatoarele au susţinut că, prin inacţiunea sa, instanţa de recurs a vătămat grav dreptul lor la apărare şi principiul oficialităţii procesului civil, potrivit căruia avea obligaţia să analizeze din oficiu legalitatea cererii de chemare în judecată şi să pună în discuţia părţilor, excepţia peremptorie şi de ordine publică a tardivităţii acţiunii.
Prin cel de-al doilea motiv al contestaţiei, s-a susţinut că instanţa de recurs s-a aflat într-o gravă eroare de fapt, atunci când a dezlegat problemele juridice ale litigiului, pentru că a stabilit o situaţie de fapt eronată, care nu corespunde realităţii faptice şi juridice rezultată din înscrisurile aflate la dosarul cauzei. În acest sens, contestatoarele au arătat că instanţa de recurs s-a aflat în eroare când a analizat consecinţele juridice ale Protocolului încheiat la 10 noiembrie 1983, reţinând că mijlocul fix „hale frigorifice" a fost preluat de Centrala Delta Dunării, contrar menţiunilor din Protocol, confirmate prin raportul de expertiză efectuat în cauză şi prin două hotărâri judecătoreşti irevocabile, care dovedesc divizarea mijlocului fix între Centrala Delta Dunării şi Întreprinderea pentru Industrializarea Peştelui.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge prezenta contestaţie în anulare, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 318 teza I C. proc. civ., invocate ca temei juridic al prezentei contestaţii în anulare, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale.
Motivele pentru care contestatoarele au solicitat retractarea deciziei nr. 4603 din 28 septembrie 2005, nu se încadrează în ipoteza juridică reglementată pentru calea extraordinară de atac exercitată, întrucât nu se referă la erori materiale, legate de aspectele formale ale judecării recursului.
Astfel, se reţine că nu reprezintă o greşeală materială, în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., omisiunea instanţei de recurs, de a se pronunţa asupra excepţiei de tardivitate a acţiunii, care a fost invocată de contestatoare, numai prin notele scrise, depuse după închiderea dezbaterilor asupra recursurilor declarate de părţile adverse, intimatele SC E. SA Tulcea şi SC D.I. SA Bucureşti.
Excepţia de tardivitate a acţiunii a fost respinsă de instanţa de fond şi contestatoarele nu au declarat recurs împotriva acestei soluţii, iar la judecata recursurilor formulate de părţile adverse, nu au învestit instanţa să se pronunţe asupra caracterului de ordine publică şi temeiniciei excepţiei de procedură privind tardivitatea cererii de chemare în judecată.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge, ca nerelevante în prezenta cauză, şi celelalte susţineri din dezvoltarea acestui prim motiv al contestaţiei în anulare, privind încălcarea dreptului la apărare şi a principiului oficialităţii procesului civil.
Cel de-al doilea motiv al contestaţiei de faţă este, de asemenea, nefondat, pentru că interpretarea dată de instanţa de recurs, probelor administrate, nu constituie o greşeală materială, care să justifice retractarea unei hotărâri irevocabile în baza art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare specială a fost prevăzută de acest text de lege pentru cazul erorilor materiale privind actele de procedură şi nu vizează probleme de fond, cum sunt cele referitoare la aprecierea probelor administrate şi situaţia de fapt avută în vedere la judecarea recursului.
În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute expres şi limitativ de art. 318 C. proc. civ., pentru retractarea hotărârii instanţei de recurs, Curtea va respinge, ca nefondată, prezenta contestaţie în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC T.E. SRL Bucureşti şi de SC T. SA Tulcea împotriva deciziei nr. 4603 din 28 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2010/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2029/2006. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
