ICCJ. Decizia nr. 2029/2006. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2029/2006
Dosar nr. 5204/1/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 martie 2006, F.N. a formulat contestaţie în anularea deciziei nr. 205 din 19 ianuarie 2006, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinţei nr. 176 din 26 aprilie 2005, a Curţii de Apel Suceava.
Contestatorul a invocat în drept prevederile art. 317 pct. 1 şi art. 318 C. proc. civ., în sensul că instanţa de recurs a judecat cauza în lipsa Sindicatului Naţional al Poliţiştilor, care nu a fost citat, deşi avea calitatea de intervenient şi a omis să cerceteze toate motivele invocate în cererea de recurs.
Astfel, contestatorul a învederat că la termenul de judecată din 19 ianuarie 2006 nu a fost îndeplinită, potrivit legii, procedura de citare cu Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor, intervenient în cauză.
De asemenea, cu privire la incidenţa prevederilor art. 318 C. proc. civ., contestatorul a arătat că nu au fost examinate criticile aduse sentinţei, privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din OUG nr. 104/2001, respectiv art. 48 şi art. 264 lit. c) C. muncii.
Totodată, instanţa de recurs a omis să cerceteze aspectul privind neaplicarea dispoziţiilor art. 51 alin. (1) din Ordinul nr. 400/2004, al Ministerului Administraţiei şi Internelor, referitoare la suspendarea cercetării prealabile, până la pronunţarea unei soluţii în penal.
În fine, contestatorul a invocat nepronunţarea instanţei asupra probelor administrate în cauză.
Prin întâmpinare, Ministerul Administraţiei şi Internelor a ridicat excepţiile tardivităţii şi, respectiv, inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, întrucât cererea a fost formulată cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ. şi, totodată, nu este îndeplinită nici una din condiţiile promovării acestei căi extraordinare de atac, astfel cum sunt reglementate prin art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Analizând contestaţia în anulare, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge cererea, ca nefondată.
Cele două excepţii invocate de intimat nu sunt întemeiate, contestaţia fiind introdusă înăuntrul termenului de 1 an, aplicabil în cauză, în raport cu susţinerea privind existenţa cazului prevăzut de art. 318 C. proc. civ., omisiunea cercetării unor motive de recurs.
Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, aceasta nu poate fi primită, examinarea cererii în raport cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., presupunând verificări, pentru a se stabili în ce măsură sunt întemeiate susţinerile contestatorului.
Contestaţia este, însă, nefondată. Astfel, în dosarul nr. 1669/2005 având ca obiect recursul declarat împotriva sentinţei nr. 176/2005, s-a depus în şedinţa din 17 octombrie 2005, un „punct de vedere" din partea Corpului Naţional al Poliţiştilor, prin care s-a solicitat admiterea recursului declarat de F.N, fără ca acea cerere să fie intitulată sau calificată ca intervenţie accesorie.
O cerere asemănătoare a fost depusă prin registratură, la 4 ianuarie 2006 şi de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor, rezultând din practicaua deciziei nr. nr. 205/2006 - încheierea de dezbateri, că acest organism a fost reprezentat de avocat, la termenul din 12 ianuarie 2006, care a pus concluzii.
În consecinţă, motivul prevăzut de art. 317 pct. 2 C. proc. civ. este neîntemeiat.
Apare ca nefondată şi susţinerea omisiunea cercetării unor motive de recurs.
Astfel, instanţa a grupat criticile aduse sentinţei şi a răspuns acestora punctual şi motivat, făcând referire şi la probele administrate în cauză, neregăsindu-se cazul prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de F.N. împotriva deciziei nr. 205 din 19 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2011/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2033/2006. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
