ICCJ. Decizia nr. 2041/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2041/2006
Dosar nr. 2830/1/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Braşov, sub nr. 419/CA/F din 12 octombrie 2005, reclamanta M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii nr. 4297 din 12 septembrie 2005, emisă de aceasta şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, republicată.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 9/F din 16 ianuarie 2006, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi în consecinţă, a anulat hotărârea nr. 4297 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâtă, obligând pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat pentru perioada 29 aprilie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite, începând cu data de 1 mai 2005, în baza art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, republicată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamanta, împreună cu părinţii săi adoptivi, a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu Apaţa, judeţul Braşov, în localitatea Aita Mare, judeţul Covasna, din cauza tulburărilor, ameninţărilor, persecuţiilor etnice exercitate de către autorităţile locale, pentru că erau maghiari.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că, în mod greşit, instanţa a atribuit reclamantei, calitatea de refugiat, pentru perioada 29 aprilie 1942 - 6 martie 1945, în baza Certificatului nr. 259/2005, emis de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Covasna, care atestă că tatăl adoptiv al reclamantei, B.J., s-a refugiat în anul 1942, „împreună cu un membru de familie", fără să se facă dovada că acel membru de familie era reclamanta.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica adusă prin recurs, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că probele depuse de reclamantă pentru susţinerea acţiunii, sunt contradictorii şi nu confirmă în mod neechivoc, îndeplinirea condiţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Reclamanta M.I. susţine în cererile adresate pârâtei, că este născută . iar martorii S.M. şi B.M. declară că aceasta este născută S., reclamanta nefăcând dovada adopţiei sale de către B.J. şi nici a împrejurării schimbării numelui său în M.
Certificatul nr. 1094 din 28 noiembrie 2005, emis de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Covasna, constatând că B.J. s-a refugiat în localitatea Aita Mare, împreună cu „un membru al familiei", iar „un alt membru al familiei a rămas în România", nu poate constitui o dovadă pentru refugiul reclamantei.
În cauză, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa trebuia să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Pentru completarea probatoriului, este necesară rejudecarea cauzei, instanţa urmând a pune în discuţia părţilor, administrarea probei cu martori, înscrisuri, precum şi a altor probe ce vor fi precizate de părţi, dacă acestea sunt în măsură să lămurească aspectele deduse judecăţii (în cazul în care reclamanta a urmat cursurile unei şcoli din Apaţa, judeţul Braşov şi din localitatea Aita Mare, în perioada de referinţă, urmând a depune dovezi în acest sens - date din cataloage, foi matricole, etc).
În consecinţă, recursul fiind întemeiat în sensul arătat, se va admite, dispunând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei nr. 9/F din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2036/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2044/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
