ICCJ. Decizia nr. 2044/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2044/2006
Dosar nr. 3125/1/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Braşov, sub nr. 420 CA/F din 12 octombrie 2005, reclamantul M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii nr. 4324 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, republicată.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 16/F din 23 ianuarie 2006, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi în consecinţă, a anulat hotărârea nr. 4324 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat pe perioada iunie 1941 - octombrie 1944, cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite, începând cu data de 1 mai 2005.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul a făcut dovada că, împreună cu familia sa, a fost nevoit să se refugieze din localitatea Apaţa, judeţul Braşov, în localitatea Belin, judeţul Covasna, din cauza persecuţiilor, presiunilor şi ameninţărilor pe motive etnice, el fiind de etnie maghiară.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii şi schimbând înţelesul lămurit al acestuia. Recurenta susţine că cererea reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, plecarea acestuia din localitatea Apaţa, judeţul Braşov, care nu a fost ocupată de alt regim, nefiind refugiere în înţelesul Legii nr. 189/2000, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultând existenţa unui conflict local, iar nu o persecuţie etnică.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză rezultă că părăsirea domiciliului de către reclamant şi familia sa, din localitatea Apaţa, judeţul Braşov şi refugierea în localitatea Belin, judeţul Covasna, a fost determinată de persecuţii etnice, care s-au exercitat asupra familiei reclamantului (în vârstă de 3 ani la acea dată), aşa cum rezultă din înscrisuri şi declaraţiile martorilor I.I., B.M. şi O.Ş.
Împrejurarea că reclamantul este de etnie maghiară, nu prezintă relevanţă sub aspectul recunoaşterii statutului de refugiat, deoarece legea nu face nici o distincţie în acest sens, iar persecuţia etnică a fost dovedită.
În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a apreciat şi reţinut că intimatul are statut de refugiat, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, completată şi modificată.
Aşa fiind, având în vedere cele mai sus reţinute, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei nr. 16/F din 23 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2041/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2053/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
