ICCJ. Decizia nr. 2053/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2053/2006
Dosar nr. 5406/1/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 martie 2006, contestatoarea H.A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 322 din 1 februarie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 7065/2004.
În motivarea contestaţiei arată că la data pronunţării deciziei nu s-a avut în vedere că solicitase încă de la început ca judecata să se facă în lipsa sa, deoarece este la o vârstă înaintată şi bolnavă.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Din materialul probator aflat la dosar rezultă că prin sentinţa nr. 362/CA/2004 - P.I. din 26 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins acţiunea formulată de H.A. împotriva Casei Judeţene de Pensii Satu Mare, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă, ca urmare a constatării perimării recursului declarat de H.A. împotriva acesteia, prin Decizia nr. 322 din 1 februarie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal (contestată în prezenta cauză).
Contestatoarea susţine că eronat s-a constatat perimat recursul, cu toate că solicitase prin cererea de chemare în judecată, soluţionarea pricinii în lipsa acesteia.
Dar Înalta Curte reţine că acest punct de vedere nu poate fi însuşit, pentru că în faza procesuală a recursului nu s-a cerut de către nici una dintre părţi ca acesta să fie judecat şi în lipsa ei.
Recurenta trebuia să formuleze expres, prin cererea de recurs sau printr-o cerere ulterioară, solicitarea ca judecata recursului să se facă în lipsa sa, ţinându-se cont că era o nouă fază procesuală faţă de judecata în fond.
Cum n-a procedat în acest fel, se constată că instanţa de recurs a dispus legal suspendarea judecării recursului, la termenul de la 8 decembrie 2004, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că nici una dintre părţi nu a fost prezentă la judecată şi nici nu a solicitat ca judecata să se facă în lipsa acesteia.
Deoarece a trecut o perioadă mai mare de 1 an de la data suspendării judecăţii în calea de atac a recursului, fără ca vreuna dintre părţi să solicite repunerea pe rol a cauzei, instanţa de recurs a făcut aplicarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că a constatat perimat, recursul.
Ca atare, nu se reţine că hotărârea instanţei de recurs a fost dată în urma unei greşeli materiale, în sensul prevederilor art. 318 teza I C. proc. civ., pentru a se putea admite contestaţia în anulare.
De aceea, contestaţia de faţă va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de H.A. împotriva deciziei nr. 322 din 1 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2044/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2070/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
