ICCJ. Decizia nr. 2075/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2075/2006
Dosar nr. 1945/1/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 28 noiembrie 2005, reclamanta I.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, să se dispună anularea hotărârii nr. 5215 din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că s-a născut la data de 2 aprilie 1942, în localitatea Cerna, judeţul Tulcea, pe timpul strămutării părinţilor săi, care au făcut obiectul schimbului de populaţie reglementat prin Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940.
Reclamanta a susţinut că pârâta i-a respins în mod greşit cererea, sub motivaţia că s-a născut după strămutarea părinţilor săi în România, deoarece a suferit aceleaşi persecuţii etnice, ca şi aceştia.
Prin sentinţa civilă nr. 467/CA din 22 decembrie 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei I.M., a anulat hotărârea nr. 5215 din 31 octombrie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi a obligat pârâta, să emită o hotărâre în acest sens, pentru perioada cuprinsă între data naşterii reclamantei şi data de 6 martie 1945.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 2 aprilie 1942, în localitatea Cerna, judeţul Tulcea, după strămutarea părinţilor săi din localitatea Cocina, judeţul Durostor (Bulgaria), ca urmare a schimbului de populaţie stabilit prin Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940.
Instanţa de fond a concluzionat că reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deşi s-a născut după strămutarea părinţilor săi, deoarece a suferit toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie, la fel ca şi ceilalţi membri ai familiei sale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta consideră că reclamanta nu este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece, fiind născută în anul 1942, nu se poate considera că la data când a intervenit schimbul de populaţie între România şi Bulgaria, avea un domiciliu pe care ar fi fost obligată să-l schimbe.
Totodată, recurenta mai susţine că Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut un termen de aplicabilitate de 3 luni, în care trebuia realizat schimbul de populaţie, astfel că nu se poate considera că la naşterea sa, reclamanta se găsea în acest termen.
În susţinerea recursului declarat se mai invocă adresa nr. 72712 din 12 august 2005, a Ministerului Justiţiei, în care se menţionează că de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 „beneficiază numai persoanele născute la data strămutării, inclusiv persoanele concepute, întrucât copilul conceput se consideră că există, iar drepturile copilului se recunosc încă de la concepţie, dacă s-a născut viu".
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, se observă că instanţa de fond a interpretat corect actele normative aplicabile şi a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, considerând că de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază nu numai persoanele, cetăţeni români, care au suferit direct persecuţiile etnice, dar şi copiii acestora născuţi în perioada prevăzută de lege (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945) care au resimţit consecinţele acestor persecuţii, neputând fi excluşi de la drepturile compensatorii acordate.
Nu pot fi reţinute motivele de recurs, potrivit cărora actul normativ incident s-ar aplica numai celor care erau născuţi în momentul strămutării, copiii născuţi pe timpul strămutării părinţilor dobândind, din momentul naşterii, acelaşi statut, ca şi părinţii lor.
De asemenea, nu poate fi reţinut motivul de recurs potrivit căruia, datorită faptului că Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut o perioadă de punere în executare de 3 luni, cei născuţi după această perioadă sunt excluşi de la beneficiul drepturilor. Această concluzie este infirmată de dispoziţiile Legii nr. 180/2000, care nu cuprinde nici o normă de excludere a acestei categorii de persoane.
Cu privire la adresele Ministerului Justiţiei invocate, urmează a fi înlăturate ca fiind lipsite de relevanţă.
Ca urmare, recursul declarat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 467/CA din 22 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2070/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2076/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
